Despre eurodeputatul Rareş Bogdan şi premierul Marcel Ciolacu e vorba, ei sunt regii vorbelor fără şir, fără sens, fără acoperire. Vorbe gândite şi spuse doar pentru a păcăli, a minţi, a manipula „prostimea” votantă în anul fatidic 2024. An la finalul căruia vom şti ce rost şi ce rol mai are România în lume, dar şi ce traseu va urma viaţa noastră în următorii patru ani. Cum ar veni, vom alege: ori la bal, ori la spital.

Spre acest scenariu se îndreaptă toate eforturile liderilor politici. Nu există vorbă, sunet, grimasă, zâmbet, gest, şoaptă, urlet fără sens. Totul se subordonează „campaniei” de imagine construite pentru adunarea de voturi.

Suspectez staffurile de campanie că n-au nicio treabă cu viaţa românilor, cu nevoile lor, cu speranţele lor. Nu există strop de empatie reală, totul e fals. Bătălia se duce cu ochii la sondaje, nu la starea naţiunii.

Situaţie în care Rareş şi Marcel n-au clipe de odihnă. Mai ales premierul, că are fonduri de rezervă şi mai multe televiziuni la dispoziţie. Nu-i cerea nimeni să meargă în Gaza după cai verzi pe pereţi, să supervizeze îmbarcarea românilor israelieni în avionul care urma să-i ducă la Bucureşti. Dar s-a dus, a împărţit jucării copiilor amărâţi şi stresaţi de război şi-a dat bine pe ecran „empaticul” Marcel.

Dar asta a fost doar încălzirea. Meciul adevărat se joacă cu legea pensiilor. Aici se consumă multă minciună şi manipulare, multă ticăloşie şi iresponsabilitate. Aici Marcel e rege, are la dispoziţie un guvern „al lui” împănat cu un preşedinte de ţară şi parlamentari liberali care tot ai lui sunt, că nu mişcă niciunul în front de frica sondajelor: cum adică să nu creşti pensiile, cum să trăiască seniorii cu 2.000 de lei pe lună?? „Aşa ceva eu nu mai suport!” – declamă Ciolacu, acoperit doar de plânsul cu sughiţuri al ministrei Muncii, Bucura Oprescu.

E bine că nu mai suportaţi pensiile astea mici şi e bine că le măriţi. Problema nu aici este, însă, şi o ştiţi foarte bine toţi cei care guvernaţi: ce înseamnă 14% indexarea pensiei de 1.500 de lei şi la cât se ridică o pensie de 20-30.000 de lei, cât au baştanii din magistratură, şefii de puşcării şi-atâţia alţi oploşiţi, majorată cu 14%?! Nu pare nici pe departe echitabil şi corect, este?

Stăteam de vorbă cu nişte pensionari care urmăresc fiecare ştire despre pensii cu sufletul la gură, crescând astfel audienţa România TV. „Dom’le, eu zic că bine face Ciolacu, creşte pensiile, mai dă-l dracu’ de buget, că nu moare el, vor mai urca puţin preţurile şi-atât, dar pensia mea va creşte cu 40%...”.

Sunt tare curios ce se va alege de procentul ăsta, pe care nicio economie normală nu-l poate suporta, nu mai vorbesc de economia pe butuci a României. Şi, într-un fel, abia aştept să văd ce vor zice aceşti pensionari când inflaţia va înghiţi toată creşterea anunţată de Ciolacu...

Avem noroc, însă, cu PNL-ul războinicului Rareş Bogdan. Eurodeputatul nostru se autoproclamă „regele bla-bla-urilor”: când intră el pe scena bătăliilor electorale, ceilalţi tac şi înghit în sec, nu mai apucă să zică nimic, torente de vorbe deştepte, măiestrit încovrigate se năpustesc spre auditoriu – adversari, amici, inamici, fără alegere. „Nimeni nu se poate pune cu mine – pare să zică Rareş. Îi fac din vorbe de nu-şi mai recunosc numărul de la poarta casei”.

O fi, n-o fi aşa, judecaţi singuri. Un lucru e sigur: să te lauzi că „îi faci din vorbe” nu-i semn de inteligenţă politică. După cum nici să te lauzi că sacrifici bugetul ţării pe altarul unor creşteri iluzorii de pensii nu se face, nu-i semn bun pentru viitorul imediat şi de perspectivă al acelor pensionari pe umărul cărora plânge neistovitul nostru premier.

Sigur, pentru pensionarul care se uită speriat pe talonul de pensie câteva sute de lei înseamnă foarte mult. Dar, dacă stai şi cugeţi puţintel, de sutele alea de lei se va alege praful la prima mărire de taxe, impozite, TVA. Mai ales TVA, care probabil se va duce în 2025 la peste 22%.

Aşa că totul e o imensă păcăleală, un bambilici prost jucat de politicienii noştri. Oamenii pot fi păcăliţi, nu-i greu s-o faci din vorbe şi ajutat de o majoritate parlamentară, dar legile economiei nu pot fi ignorate la nesfârşit pentru că te vor pedepsi fără milă.

Singura şansă a ţării noastre se numeşte Uniunea Europeană şi presiunile Comisiei Europene pentru o guvernare în acord cu legile economice. Dar nu-mi dau seama câtă vreme va reuşi să funcţioneze şantajul UE „bani contra bună guvernare”. E foarte posibil ca măscăricii politici care se cred „regi” doar pentru că se pricep să ne facă din vorbe să o apuce pe calea naţionalist-populistă falimentară economic. Şi-atunci nu ne va mai ajuta nicio creştere de pensie, oricât de mare ar fi ea.