Îşi bat joc de pensionari într-un fel pentru care eu i-aş băga la penal. Îi ameţesc, pur şi simplu, pe posturile de televiziune arondate Puterii: în anul 2021 se dublează pensiile tuturor, zice ministrul Muncii; ba se triplează, zice şeful PSD, croind nişte linii şi beţe de-a-ntâia pe-o tablă în studiourile prietene. Băi, stai, te uiţi şi te cruceşti: Dă Doamne, hai să votăm PSD-ul, hai să-l salvăm pe Dragnea că la el ni-i norocul, ăsta numa’ ne dă, ăilalţi ne-au luat şi ne vor mai lua!

E un mod comun de a judeca realitatea după câte ţi se promit, fără să faci, sau să citeşti măcar nişte analize serioase, competente. Dacă-i întrebi pe specialişti, ei spun că aşa ceva nu se poate. Nu poţi dubla, nicicum tripla pensiile în trei ani, chiar dacă ai avea creşteri economice record, nu din astea ca la noi, bazate exclusiv pe consum, deci extrem de volatile.

Dar ar trebui să mai ştim ceva: „cartea pensiilor dublate“ este ultima ce poate fi jucată de actuala Putere şi de liderul ei, Liviu Dragnea. Minciuna instituţională e la ea acasă la Guvern, d-na Dăncilă e din plastilină, dacă nu cumva dintr-o ceară care se topeşte sub focul uităturii hipnotice a baronului de Teleorman. Mint toţi de-ngheaţă apele. Scopul e unul singur: să fie din nou la guvernare după alegerile parlamentare din 2020. Un scop care înghite orice mizerii, minciuni, porcării, promisiuni şi manipulări.

Aşadar: avem nevoie uriaşă de investiţii, de infrastructură, de forţă de muncă bine plătită. Salarizarea unitară a ministrului Olguţa Vasilescu n-a creat decât haos, favorizând o păturică bugetară în detrimentul privaţilor. Asta se cheamă să vinzi blana ursului din pădure, pentru că privaţii cresc PIB-ul, nu bugetarii. Dar ce fac ei, pesediştii, este de-a dreptul halucinant: promit orice năzbâtie antieconomică, imposibil de realizat, doar pentru a fi aleşi în 2020.

Dacă minunea se va întâmpla, o vor da cotită, aşa cum au făcut-o de-atâtea ori: mai luăm de colo, mai punem dincolo, mai creştem nişte taxe, renunţăm la drumuri, la cultură, la apărare, la serviciile secrete, oricum i-am închis pe Beke şi Szőcs, iar alţi terorişti nu mai avem... Vom trăi într-o ţară părăsită, o ţară urâtă, o ţară năpăstuită, pe care nimeni nu şi-o va asuma.

Dacă nu vor fi aleşi, dacă vom avea la Putere alt guvern, de altă orientare politică şi cu deprinderi economice sănătoase, atunci să vezi distracţie: moştenirea ticăloasă pe care o vor lăsa PSD-ALDE va pune cruce oricărui alt început. Va dura ani întregi până când economia şi finanţele să fie puse în acord cu realitatea, nu cu promisiunile mincinoase ale fostei puteri. Vor veni, să zicem, liberalii şi alte două partide de dreapta la guvernare, care îşi vor pune mâinile-n cap văzând ce le-au lăsat în grijă pesediştii. Cum să te-apuci să tai, sau să nu dai ce-au promis iresponsabilii mincinoşi?! Te termină mulţimea de beneficiari ai pensiilor şi lefurilor triplate sau dublate...

Va fi foarte greu de gestionat România anilor 2020. Daţi-mi voie să cred că guvernanţii PSD-ALDE au îngropat această ţară pentru mulţi ani de-acum încolo. Indiferent cine va veni la Putere, poate să fie vorba de mari academicieni şi specialişti de elită, va fi imposibil să redea României demnitatea şi credibilitatea pierdute în bolboroseala de promisiuni haotice ale lui Dragnea şi Tăriceanu. De performanţe nici nu mai vorbesc, cu ele se scriu „opere complete“ la Guvernul lui Toader şi Vasilescu.

Am intrat într-o spirală periculoasă, eu nu-i văd sfârşitul fericit. Pur şi simplu, nu-mi dau seama cum vor gestiona această sarabandă a promisiunilor generaţiile politice care vor urma. Despărţirea de Uniunea Europeană, care mai pune piedici populismului economic şi financiar deşănţat al unui guvern iresponsabil, poate fi o soluţie doar pentru Dragnea, Tăriceanu şi fanii lor. Pentru orice român cu mintea acasă, ieşirea din Uniunea Europeană înseamnă revenirea la Uniunea Sovietică, la un autoritarism iliberal atât de nostalgic asumat de prietenii Rusiei, Turciei şi Ungariei.

  Sigur, e foarte posibil ca înainte de a fi rău, să fie bine. Câteva luni s-ar putea să avem senzaţia că l-am apucat pe Dumnezeu de-un picioar. Doar că va veni rapid potopul, vom pierde piciorul salvator şi ne vom da cu capul de toate stâncile... Şi nu, nu doar de noi va fi vorba, noi ne merităm soarta, la urma-urmei am construit această societate strâmbă, tâmpită, incultă, răzbunătoare şi agresivă. Va fi vorba de urmaşii noştri, care vor fi nevoiţi să se descurce în haosul economic şi financiar pe care nişte speriaţi de puşcărie l-au creat cu bună ştiinţă.