Unul care-a lăsat ţării un buget de nu-l pot duce aripile porumbelului, de Orlando Teodorovici e vorba, luptă acum doar pentru românii năpăstuiţi de Covidul care, altfel, nici măcar nu există, nici măcar nu afectează economia şi finanţele României, e o scorneală a multinaţionalelor. Băiatul ăsta mereu vesel şi atât de inconştient că-ţi vine să vomiţi când îl auzi susţine o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ludovic Orban dacă acesta nu va majora pensiile cu 40% la 1 septembrie.

PSD – cu sau fără Ciolacu, cu sau fără Teodorovici, cu sau fără Dăncilă – este un partid în derivă, care trăieşte în afara realităţii. Tot ce vor aceşti lideri debusolaţi este să dea jos un guvern liberal, oricare-ar fi el, ca să se înfrupte apoi majoritatea lor parlamentară din cele 33 de miliarde de euro puse la dispoziţia României de Uniunea Europeană – se mai aşteaptă un vot al PE şi unul al Consiliului European, dar înţelegerea e deja realizată.

Nu dau nici doi bani pe buna credinţă a liderilor PSD-ALDE-Pro România, care promit marea cu sarea doar ca să-şi salveze procentele la alegeri. Mărirea pensiilor cu 40% din septembrie este o distrugere a sistemului financiar românesc, spune ministrul liberal al Finanţelor, iar lucrul ăsta ni l-a spus inclusiv Comisia Europeană. Dar PSD n-are treabă cu Europa, n-are treabă nici măcar cu pensionarii, el moare doar de grija propriului interes: votul. În numele votului, liderii acestui partid populist sunt capabili să promită orice. Fiţi siguri de-un lucru: dacă PNL va accepta  creşterea pensiilor cu 40% (aşa cum era tentat să facă la un moment dat), PSD va cere şi va promite dublarea pensiilor după alegeri. Păi nu?! Ce altceva să faci cu banii pe care ţi-i dă UE? Spitale, infrastructură, educaţie? Să fim serioşi, doar banul jos, doar cardul gros aduc voturi...

E o luptă nenorocită, de care avem parte mereu de 30 de ani încoace. Lupta pe promisiuni, pe populisme ieftine. Niciodată pe ce putem, întotdeauna pe ce vrem. Sigur că vrem pensii şi lefuri mai mari, dar putem să le şi susţinem fără a distruge total economia şi finanţele ţării? „Să găsească soluţii Câţu – zice Orlando –, că de-aia e ministru de Finanţe. Dacă nu ştie, îi arăt eu nişte şmecherii...”. L-am văzut, l-am auzit, dar tot nu mi-a venit să cred. De fapt, de câte ori îi aud mă gândesc şi mă înfior: ce-am fi fost acum cu Dăncilă, Teodorovici şi Ciolacu, susţinuţi de Dragnea, la guvernare?!

Campania electorală din toamnă-iarnă va fi cea mai perfidă din câte aţi văzut de la Revoluţie încoace. Se va promite mai mult decât aţi visat vreodată, se va plânge de mila săracilor români mai mult decât v-aţi fi imaginat că se poate. Vor rămâne fără lacrimi de-atâta plâns pesediştii şi aliaţii lor de conjunctură, Ponta şi Tăriceanu şi Kelemen vor săpa un râu de lacrimi la fereastra votanţilor româno-maghiari.

Vă daţi seama ce miză uriaşă sunt cele 33 de miliarde de euro promişi cumva României de Comisia Europeană? Bun, doar vreo 20 de miliarde sunt moca, restul se dau înapoi UE, dar în condiţii extrem de avantajoase, cu 7 ani de graţie şi încă vreo 30 de ani de rate. Să tot fie! Mă şi întreb ce-ar fi obţinut un posibil guvern Dăncilă-Teodorovici de la Comisia Europeană după discursurile şi acţiunile lor concrete anti-UE?! Praful de pe tobă, nimic mai mult, nimic mai puţin.

Dar de ce să nu faci pe nebunul când funcţiile în partidele de Opoziţie se dau pe vorbe, nu pe fapte? „Eu nu pot face nimic acum, că nu sunt la guvernare, dar dac-aş fi aş dubla şi lefurile, şi pensiile, şi-aş desfiinţa impozitele şi taxele”. Aţi mai trăit, unii dintre dvs., epoca asta. Una în care fiecăruia statul îi dădea după nevoi. De unde? De la cei  care aveau. Împărţeală dreaptă în buna orânduire comunistă. Nu sună rău nici acum, este? „De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”. Ohohoho, fac şi eu ca Moş Crăciun, ce minunată lume putem gândi atunci când viaţa nu e decât vis...

Şi totuşi, ieri a fost Ziua Eroilor. Mă bucur că mi-am amintit, chiar dacă târziu, de cei care nu-şi mai găsesc locul nici măcar în morminte.