OPINII 19 decembrie 2018

EDITORIAL. Politica de „neam prost” a trasat fronturile de luptă

de Dumitru Manolăchescu | 163 vizualizări

România e fragmentată din ce în ce mai mult de „neamul prost” din jegoasa noastră politică. Alte vreo şapte oraşe mari şi mici din Moldova au pus de o Alianţă a Estului liberal, ca o replică la Alianţa Vestului. Era de prevăzut gestul, am şi făcut-o dealtfel. Vor urma: Alianţa de Centru, Alianţa Sudului, Alianţa pentru Marea Neagră... Ce ne-a mai rămas? Vlaşca şi Teleormanul, dar precis se va pune şi-acolo de-o alianţă pentru susţinerea proiectelor de infrastructură şi dezvoltare cu bani europeni.

„Neamul prost” politic are acum o reprezentare fizică suficient de clară ca să-l recunoşti şi să-l ocoleşti, ori să-l înjuri pe stradă. E făcut după chipul şi asemănarea liderului mustăcios care a distrus ideea de cinste şi onestitate în politică. E suspicios, vede conspiraţii la fiecare pas, doarme cu pistolul sub cap (e doar parţial o metaforă, mulţi pesedişti de frunte au o mitralieră de la Revoluţie la îndemână) şi nu-l mai interesează absolut nimic decât propria libertate. Nu se mai oboseşte nici măcar să salveze aparenţele de „apărător al intereselor României”, s-a aliat pe faţă cu anti-europenii, este apărătorul infractorilor şi corupţilor de toate felurile, luptă nu cu sărăcia şi promiscuitatea, ci cu Justiţia, multinaţionalele, sucurile dulci şi poporul român.

Da, „neamul prost” politic duce partidul de guvernământ într-un război deschis cu România. Un război din care pesediştii şi susţinătorii lor nu vor putea ieşi niciodată învingători. Dar un război care va distruge bună parte a clasei politice şi chiar România pe termen lung, care va goli ţara nu doar de valori, de intelectuali de elită, ci şi de milioane de muncitori, de meseriaşi, de lucrători oneşti care s-au săturat de minciunile şi bătaia de joc care ţin loc de guvernare prin şi pentru popor.

Presa internaţională titrează despre România: „Ţara unui singur partid”. E teribil de trist să auzi, să citeşti, să simţi acest adevăr după 29 de ani de libertate, împliniţi chiar zilele astea. Aici am ajuns şi cu substanţialul aport al Opoziţiei parlamentare, nu e doar Puterea de vină. Singurii care s-au opus încercărilor dictatoriale ale „neamului prost” politic au fost o parte a presei, o parte a politicienilor, o parte a societăţii civile. Mereu „o parte”, adică din fiecare câte puţin – ăştia suntem, aşa am ales în 29 de ani de libertate, aşa vom mai alege, probabil, încă o vreme. E bine că ne revoltăm, că luptăm, că nu cedăm tentaţiilor autocrate ale „neamului prost”, dar democraţia se învaţă greu, durează, e nevoie să treacă generaţii. Nici noi nu vrem să ieşim din viaţa asta ca nişte proşti, cum ar zice Dragnea, dar multora ni se va întâmpla.

Tabloul politico-social „la zi” arată astfel: „neamul prost” şi infractorii aderenţi au ocupat „tranşeele” frontului de Est: solide, dotate cu armament propagandistic greu, cu hrană, surse de apă şi curent electric. Le lipsesc însă „ingredientele” fără de care nu pot câştiga războiul: oamenii legii şi poporul votant. Nu le mai au, lupta cu Justiţia e din ce în ce mai dură, iar electoratul- carne de tun s-a lămurit ce-i cu „neamul prost” politic, nu mai poate fi minţit cu vorbe goale, amnistii şi graţieri. Au rămas vreo două milioane de combatanţi obosiţi şi flămânzi în tranşee, dar până şi ei încep să-şi dea seama că li se pune cam des bromură-n ceai...

Pe frontul de Vest apar, iată, lucruri noi: un preşedinte Iohannis luptător-jucător împotriva abuzurilor „neamului prost” – mai bine mai târziu decât niciodată, chit că am pierdut doi ani din viaţă aşteptând nişte reacţii timide ale prezidentului... –, măcar două partide „altfel” croite, vorbesc aici de USR şi PLUS (pe primul îl ştiţi, de-al doilea veţi mai auzi, e Partidul Libertăţii, Unităţii şi Solidarităţii creat prin ricoşeu de fostul premier Dacian Cioloş), partide în care mulţi dintre noi se vor putea regăsi cu speranţe, încredere şi voturi cu tot.

Şi, desigur, PNL, un partid care încă se mai caută prin cenuşa istoriei. Să sperăm că se va regăsi în timp util, redevenind un jucător esenţial pe partea dreaptă a terenului de joc politic. Poate că liberalii îşi vor găsi un lider adecvat, care să renunţe la politici mărunte, la replici obosite şi orgolii meschine. Cred că PNL se poate reinventa pornind de la bază, nu aşteptând mereu reacţii de la Centru.

Adunând aceste trei partide din actuala opoziţie şi adăugându-i societatea civilă majoritar europeană, fronturile se definesc mai limpede decât oricând: pro-europenii contra anti-europenilor. Vestul pro-european liberal, reprezentat de Uniunea Europeană şi civilizaţia occidentală, contra Estului iliberal-autocrat-naţionalist-xenofob reprezentat de Putin-Orban-Erdogan. Cinci milioane de familii de români dependente de locurile de muncă din UE contra celor vreo două milioane de încă fideli autocraţiei corupte şi „neamului prost” politic. Sunt convins că aşa vor arăta „foile de parcurs” ale viitoarelor alegeri din 2019 şi 2020. Simplu să te decizi, nu?!

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.