Cu plinul de la pompa de alimentare cu carburanţi e simplu; se demonstrează ştiinţific, prin adunare, scădere, înmulţire şi împărţire că un plin de benzină-motorină în România costă mai puţin decât în ţări în care migrăm pentru că nu mai suportăm hoţia, prostia şi corupţia din ţara natală: Grecia, Olanda, Germania, Danemarca, Suedia...

Mai exact, ca să nu ziceţi că fabulez, la noi preţul a sărit de 8 lei pe litrul de carburant premium, deci un plin la un rezervor mediu de 50 de litri costă 72 de euro la benzină şi 75 de euro la motorină. La nivel mediu în UE, acelaşi rezervor costă 91 de euro la benzină şi 87 euro la motorină.

Iată că are dreptate premierul nostru „caşi” Ciolacu, avem unul din cele mai mici preţuri la carburanţi din UE. Doar că cifrele astea nu stau într-un singur picior, iar amintirile mele zburdă prin vorbele memorabile ale Elenei Ceauşescu: „E o minciună în falş!”...

Dacă obligăm cifrele cu care ne manipulează Guvernul să stea drepte, pe ambele picioare, vedem că şi salariul mediu al românului e unul dintre cele mai mici din UE, nu doar preţul la pompă: 13.000 de euro brut pe an, faţă de peste 33.000 euro brut în ţările cu preţuri mai mari decât noi la carburanţi.

Şi-atunci socoteala devine simplă: Marcel Ciolacu minte în falş prin manipulare obraznică şi cinică. Un român poate cumpăra din leafa lui 180 de plinuri de benzină şi 173 de plinuri de motorină, de două ori mai puţin decât media europeană, de 366 şi, respectiv, 386 de plinuri.

Aşadar, minciuna este dovedită: avem preţuri ceva mai mici la pompă decât „capitaliştii”, dar avem şi salarii mult mai mici decât ei. Rămâne să ne lămurim asupra unui singur lucru: oare ce e în mintea „gânditorului de la Palatul Victoria” atunci când emite asemenea judecăţi de valoare?

Întrebarea care urmează aproape nu mai are rost: mai poţi avea încredere într-un premier care îşi asumă cu seriozitate şi religiozitate minciuni oricând dovedibile? Mai poţi avea încredere într-un guvern care refuză banii de la UE pentru că miniştrii lui sunt incapabili, incompetenţi, proşti sau corupţi şi nu ştiu sau nu vor să construiască, să investească altfel decât dacă-şi iau şi ei partea obligatorie de şpagă? Şi cum în UE nu se poartă şpaga... 

Rezultă că în mintea „gânditorului” premier este un mare gol. Un gol mai greu de umplut decât rezervorul unei maşini, oricât de scump ar ajunge litrul de combustibil. Iar dacă privim spre ce ne aşteaptă după alegerile de anul viitor sub previzibila comandă a aceluiaşi partid-premier, simţim şi un cumplit gol în stomac. Pentru că preţul neputinţei, prostiei şi hoţiei lor îl vom plăti tot noi, prin taxele, impozitele, preţurile care vor tot creşte.

Apropo de preţuri: nu cred că-şi imaginează cineva că gaura din „sacul” bugetar, aia de zeci de miliarde de euro, gaură creată exclusiv de politicile populiste şi golul din creierele guvernanţilor, va putea fi acoperită altfel decât prin creşterea inflaţiei, deci prin scăderea accelerată a puterii de cumpărare a românilor. Sacrificaţi vom fi noi, nu ei...