Eşti populist? Să fie, promiţi câte-n lună şi în stele fără să faci nimic, amestecând binele şi răul şi chinuind adevărul economic doar pentru ca electoratul să audă ce vrea el să audă şi să te voteze după ureche. Eşti autocrat? Bine şi-aşa, respingi mărunţişurile legale şi libertăţile democratice pe principiul „legea sunt eu”, duci ţara şi poporul unde vrei tu, cu cine vrei tu, faci doar ce te taie capul şi... asta e, nu dai socoteală nimănui.

Populismul autocrat începe să prindă la publicul larg şi credul. Este reprezentat de persoane publice gen Viktor Orban în Ungaria, Marine Le Pen în Franţa, Putin în Rusia şi destui alţii prin America de Sud sau Asia. Arma cu care aceşti „oameni providenţiali” îşi amăgesc poporul este minciuna. Orice argument, oricât de fals, care adoarme vigilenţa omului obişnuit este valabil şi poate fi folosit.

Omul crede ce aude pentru că alte voci nu răsună la fel de puternic şi la fel de tentant: n-o să votezi niciodată cu unul care îţi promite restricţii, majorări de taxe, desfiinţarea unor libertăţi. Dar vei crede în orice iluzie pe care ţi-o prezintă, frumos ambalată, „ceilalţi” pentru că politica şi minciuna merg mână-n mână. Libertăţile democratice pot fi desfiinţate sau reduse oricând, nu există democraţie pentru totdeauna.  Iar populismul autocrat este chiar „minunea” care poate înlocui, în mintea multor oameni, politicile tradiţionale, de stânga sau de dreapta, falimentare în perspectivă.

Populismul autocrat este o idee pe care încearcă să o pipăie acum PSD şi PNL. Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu promit aproape tot ce vor oamenii să audă bazându-se pe ajutor extern, pe miliardele de la UE. Facem echilibristică politico-militară la mare înălţime cu plasa NATO salvatoare dedesubt, altfel eram demult trecuţi de partea marelui URS. Nu de dragul lui Putin, ci de frică. Am fost mereu obişnuiţi să ne plecăm, să ne îndoim, să ne aranjăm prezentul şi viitorul de partea care ne convine.

Nu este o acuză, ne construim prezentul cu teamă şi precauţii normale, fireşti, iar viitorul este atât de întunecat încât nu ne transformă în curajoşi. Populismul autocrat oferă imaginea unor conducători puternici luptându-se cu legi dure, restricţii, calcule economico-financiare, impozite şi taxe agresive, pensii şi salarii mici... E o iluzie pe care oamenii o adoră. 

Cu ce preţ? Păi să luăm cazul Viktor Orban: pace contra gaz rusesc. Cât de moral este să fii atât de preocupat de propria persoană încât să nu ridici un deget când vecinul este bătut, omorât, nedreptăţit de alţii? Uite că electoratul maghiar nu a fost interesat de probleme de morală când l-au reales pe Orban şi partidul lui la conducerea Ungariei; Orban, prietenul dictatorului Putin, ucigaşul de copii, bătrâni, civili în Ucraina.

Nu sună deloc încurajator, dar populismul autocrat-extremist câştigă teren în unele ţări predispuse la politici discreţionare. Dacă în Franţa va câştiga turul doi al alegerilor populista de extremă dreaptă Le Pen, mare amatoare de Putin şi de împrumuturi consistente la bănci prietene din Ungaria, vom trăi un coşmar în UE şi în NATO („Vom renunţa la NATO şi vom transforma din temelii UE”, promite populista cu tendinţe autocrat sinucigaşe Le Pen). Nu putem decât spera că francezii nu intră în găleata de populism extremist promis de Le Pen.

Pe la noi populismul autocrat încă nu are trecere, e în pregătire, se antrenează în aşteptarea unor zile mai bune, promise de Simion şi partidul extremist AUR, posibil secondaţi de Dragnea, Dăncilă şi alte apariţii mucegăite din dulapul plin cu schelete al „noului PSD”. Ciucă şi Ciolacu nu par să aibă probleme, încă se scaldă într-o dulce visare, şi-au împărţit guvernarea şi li se pare că totul e ok. Nu-i ameninţă nimeni, Opoziţie nu există, cu cine să lupte? Cu jurnaliştii, cu Media neprietenoasă, cu Emilia Şercan, cu limba română, cu plagiatele sub acoperire?

Prea puţin, e sub demnitatea lor. Mai bine îşi spală imaginea şifonată de haos intern cu o vizită „de lucru” externă în Ucraina lui Zelenski. Prima asemenea vizită a unor înalţi oficiali români – de Cîţu şi Ciolacu e vorba, ştiţi deja despre vizita programată pe 27 aprilie. Tot e ceva, măcar de ochii lumii, că altfel purceaua-i demult moartă în coteţ.