Frica de străini este una comună şi aproape normală, ţine de fricile atavice ale omului – străinul vine să-ţi ia, nu să-ţi dea, vine să te asuprească, să te ocupe, nu să te ajute, asta o ştim dintotdeauna. Aşa am fost crescuţi, aşa ştim, aşa trăim. E oarecum în gene.

La Ditrăul Harghitei au venit doi străini. Din Sri Lanka, insulă la Oceanul Indian. Dacă-mi spune cineva că îi e frică de străini, de viruşii lor, de obiceiurile lor uneori ciudate, alteori de neînţeles, eu pot să-l înţeleg fără să mi se pară că-i prost. Dar dacă frica asta are ca motivaţie culoarea pielii oamenilor, atunci nu mai înţeleg nimic. Băi, în ce secol şi-n ce mileniu trăim?! Ipochimenii din Ditrău, eu am auzit vreo trei, au cerut plecarea celor doi străini din Sri Lanka din Ditrău, motivând astfel demersul lor: „Nu putem mânca familia mea pâine făcută de mâinile alea negre”. Era un falnic mustăcios burduhănos, evident proaspăt ieşit din „grota” xenofobă. Celălalt: „Cum să vadă familia, copiii mei oameni negri la piele că se sperie... Nu mai putem ieşi pe stradă”. Ăsta era mai mic de statură, în rest tot de culoarea pielii îi era frică. Iar la adunarea de la casa de cultură, cu primarul, UDMR şi presa de faţă, unul a pus punctul pe „i”: „Păi, acum sunt doar doi, dar ăştia vor aduce şi alţii, vor veni familii întregi de negri şi-o să avem în Ditrău străini care n-au legătura cu cultura noastră, n-o să mai fim în siguranţă”. La ăsta era vorba nu de cultură, ci de „echilibrul etnic” atât de scump unui partid etnic cu mare influenţă în zonă.

În anul 2020, la Ditrău se pune problema culorii pielii. E siderant... Ştie, oare, mustăciosul falnic că negrul ăla din pielea unui negru nu-i molipsitor? Că nu-i o vopsea otrăvită care să se aşeze pe pâinea muncită de cei doi străini veniţi cu forme legale în România să câştige nişte bani cu care să-şi întreţină familiile din Sri Lanka? Dacă oamenii din Ditrău, indiferent de etnie, nu ştiu treburile astea înseamnă că primarul lor, UDMR-ul lor, partidele politice care activează în zonă sunt degeaba. Prin urmare, prostia şi trufia unora dintre cetăţenii comunei sunt roadele prostiei şi trufiei politicienilor locali, inclusiv a autorităţilor statului român prezente în judeţul Harghita.

De fapt, avem două entităţi statale care (nu) acţionează în zonă: statul român este absent, statul ungar este prezent. Aş zice mult prea prezent, printr-o propagandă incitând la ură faţă de străini, faţă de imigranţi. Ungaria ridică garduri de sârmă ghimpată la graniţe, iar efectele se văd, dureros, în unele aşezări din România. Statul român a uitat de mult şi de maghiarii, şi de românii din HarCov. Statul român a acceptat separarea etnică a şcolilor. Vom vedea în curând urmările nefaste ale acestei aventuri politice. Autorităţile locale din Secuime sunt subordonate statului ungar, de la care primesc fonduri şi ajutoare importante pe linie de mici afaceri, sport, cultură şi Media. Statul român nu are bani să investească într-o zonă care nu aduce voturi partidelor româneşti.

Interesant, primarul din Ditrău şi UDMR au rezolvat problema străinilor cu pielea neagră: nu e vorba de manifestări xenofobe, ci de o neînţelegere între comunitate şi patronii fabricii de pâine care i-au angajat pe cei doi strilankezi. Simplu şi comod, nu? Oamenii sunt supăraţi că nu-s bine plătiţi muncitorii de la fabrică şi de-aia s-au răsculat împotriva străinilor care au venit, ce neobrăzare!, să ocupe nişte locuri de muncă atât de prost plătite că nici nu merită să ţi le doreşti... Sper ca preşedintele CNCD, dl. Asztalos, care a avut o reacţie nesperat de corectă faţă de evenimentele din Ditrău, să nu cedeze presiunilor şi să amendeze discriminarea pe care câţiva xenofobi cu apucături din alte timpuri şi alte lumi o exercită asupra a doi oameni care au venit să muncească cu forme legale în România şi-au fost alungaţi pentru că au altă culoare a pielii, vorbesc altă limbă şi au alte tradiţii culturale-religioase.

Încep să fiu mândru de moldovenii mei: Ştefan Mandachi, patronul unei linii de restaurante şi brutării care funcţionează în toată ţara, mai cunoscut nouă ca „omul cu metrul de autostradă din Suceava”, îi caută pe cei doi srilankezi şi promite să facă în Secuime o brutărie sau o patiserie la care să-i angajeze împreună cu alţi muncitori străini. Dacă va fi ca brutăria asta să se facă în Sf. Gheorghe, voi sprijini ideea pentru că e o provocare la care e musai să participi. Sunt mândru că moldovenii mei sunt şi deştepţi, şi normali, şi umblaţi prin lume. Poate îi ajută şi pe alţii să înţeleagă cum e cu negrii, cu galbenii, cu albii, cu roşii...

Scandalul de la Ditrău pune în lumină nişte realităţi pe care până acum n-am vrut să le vedem: Ÿ influenţa nefastă a propagandei împotriva migranţilor transmisă din Ungaria prin Media şi structuri politice. Ÿ inexistenţa autorităţii statului român în cele două judeţe din inima ţării, o inexistenţă complice cu înţelegerile subterane cu UDMR – ceva care s-ar putea traduce şi-aşa: „faceţi voi ce vreţi acolo, dar ajutaţi-ne şi pe noi când va fi cazul cu voturile în Parlament”... Ÿ Lipsa totală de reacţie a statului român faţă de schimbările produse în lumea în care trăim. Altfel spus, vom fi luaţi întotdeauna pe nepregătite de orice ni se-ntâmplă, bun sau rău.

Acum pare să se mişte ceva, în afară de preţul pâinii care cu siguranţă va creşte la Ditrău: s-au implicat ambasada Sri Lanka, episcopia romano-catolică (unul din „agitatorii” antimigranţi e preot...), Poliţia judeţeană, Ministerul de Interne, Avocatul Poporului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, presa românească de toate culorile şi gusturile... Aşteptăm măsuri şi efecte.