A fi patriot, a fi bun român înseamnă să-ţi aperi Ţara şi Poporul. Pe timp de pandemie, mai ales una de-asta care te ţine în casă de-al dracu’ ce e, Ţara se apără singură, că nu o ia nimeni plină de Coronavirus. Iar Poporul este apărat de aleşii lui legali în Parlament. Un exemplu doar, ca să nu credeţi că vorbesc aiurea: PSD, Pro România şi ALDE, trei partide care fac legea într-un Parlament de care România nu mai poate scăpa, vor să-i apere pe români de amenzi. Ei se pregătesc să anuleze amenzile date celor care au fost prinşi în „flagrant de Covid” – n-aveau ce căuta aiurea pe străzi, n-aveau declaraţie pe proprie răspundere etc.

Ticăloşia asta este un exemplu de „frăţietate” în  apărarea celor care nu respectă legea. „Fraţii” sunt 5 entităţi politice: Avocatul Poporului, CCR, plus cele trei partide care nu merită să le mai scriu o dată numele. Eu, şi mulţi alţii ca mine, care am respectat ordonanţele Comitetului pentru situaţii de urgenţă, sunt ridiculizat acum de nişte populişti apropiaţi de Sputnik-ul Moscovei (Renate Weber, Valer Dorneanu şi toţi ceilalţi „crai” de la răsăritul majorităţii parlamentare – cu poze şi vizite cu tot, nu inventez eu), sunt batjocorit pentru că am fost cuminte, pentru că am stat în casă în vreme ce ăia amendaţi, rămaşi acum fără amendă, zburdau pe străzi infectând populaţia... O fi ceva bun în treaba asta? Populism greţos, abject, mocirlă „democratică”.

Dar nu ne oprim aici. PSD îi trage la răspundere în Parlament pe miniştrii liberali înscăunaţi de vreo 6 luni pentru starea deplorabilă, inadmisibilă, jenantă a cetăţenilor români sezonieri în ţări străine, recte Germania – că de-acolo ne vine de vreo 5 ani tot răul, la pachet cu „neamţul” Klaus, desigur. S-a umplut Pesedeul de patriotism ca Pandemia de conspiraţie mistico-fantastică. Iese patriotismul din aleşii poporului pesedist prin toţi porii – sau intră, mă rog, după caz. N-au ştiut că „sclavii” de pe plantaţiile europene muncesc de vreo 15 ani ca negării din Sudul american pe vremuri, acum au aflat patrioţii pesedişti despre ce-i vorba şi-au reacţionat urgent: regimul criminal PNL să ceară despăgubiri morale şi materiale, eventual alte reparaţii consistente de la capitaliştii germani. Ruşine!

Staţi că mai am: ştiţi de ce era să cadă lat „patronul” interimar al PSD în faţa jurnaliştilor la o conferinţă de presă? Pentru că îl obosise acelaşi „neamţ” nepatriot, Klaus Iohannis, cu atacurile lui dictatoriale asupra unui partid format şi condus de mieluşei nevinovaţi. Populism, minciună şi victimizare – iată „esenţele” oricărei campanii electorale de stânga. O să tot vedeţi de-astea până o să vi se-aplece. Luaţi cu lămâie, va fi absolut necesară. Ieri, Senatul dominat de aceeaşi formulă toxică a desfiinţat şi starea de alertă. Nu ştiu ce să cred: avem, ori n-avem Pandemie? Dacă avem, de ce se poartă maimuţoii majoritari de parcă n-am avea? Şi dacă n-avem, de ce îi acuză aceiaşi majoritari pe guvernanţi că nu fac ce trebuie ca să scăpăm de Coronavirus? E o ruptură logică aici, dar PSD şi aliaţii ne-au obişnuit cu „rupturile”.

Adevărul adevărat e că acest Coronavirus are o calitate aparte: scoate din oameni tot ce-i mai bun. Ori tot ce-i mai rău. Depinde de ce are fiecare. De la parlamentarii PSD scoate ce poate. Adică mai nimic. Ceva comparabil cu „nimicul” prieten de familie politică de la CCR. De la unul care se dă liberal pur-sânge, din familia politică Tăriceanu cum ar veni, n-ai ce să scoţi. Viorel Cataramă ne-a lămurit cum e sacrificiul suprem Covid în favoarea sinelui. „Sunt în stare să mor ca să ajung nemuritor”... Ceva pe-aici cred că stă în mintea dumisale. 

Glumim, că altfel ne ia pe toţi Salvarea în cămăşi de forţă, dar purceaua-i moartă-n coteţ. Şi nu de azi-de ieri. Tot ce putem spera e să vină cât mai repede nişte alegeri lămuritoare, care să despartă „apele” politice de o manieră convingătoare. Să ştim ce vrea poporul român. E greu, ştiu, dacă nu imposibil: poporul român nu pare să ştie ce vrea. Nimeni nu mai poate face o predicţie, un sondaj de opinie realist. Trăim de azi pe mâine într-un perfect echilibru instabil: patriotism de şuşanea, misticism tembel, populism distrugător. Şi, peste toate, Pandemia de Sars-Cov 2. O pandemie care se vrea respectată, care face sute de mii de morţi şi de care proştii fac mişto. Nasol, nu prea avem scăpare.