Câteva recente întâmplări reafirmă trecerea Consiliului Naţional Secuiesc, cu „carte de identitate secuiască” şi „focuri de veghe autonomiste” cu tot, în tabăra Mişcării Patria Noastră, un partid radical de extremă dreaptă din Ungaria.

Ce este Mişcarea Patria Noastră? Câţiva membri au plecat din Jobbik în 2018, supăraţi că acest partid nu este suficient de radical. În 2019, Mişcarea a încheiat o alianţă cu Partidul Maghiar al Justiţiei şi Vieţii şi cu Micii Fermieri Independenţi. În acelaşi an, partidul a anunţat formarea unui grup „de autoapărare” în uniformă numit Legiunea Naţională, similar Gărzii Maghiare, aripa paramilitară a partidului Jobbik, interzisă în 2009. La alegerile locale din 2019, Mişcarea Patria Noastră a câştigat 8 posturi de consilieri judeţeni. Partidul se opune drepturilor LGBT, promovează antivaccinismul, critică restricţiile impuse de Covid 19 şi sprijină reintroducerea pedepsei capitale în Ungaria. Sună cumva cunoscut? Da, avem şi noi faliţii noştri, dar nu la fel de războinici.

Recent, un politician al partidului extremist Patria Noastră a îndemnat la spânzurarea unei jurnaliste de la Radio Tg. Mureş. Discursul „mobilizator” al politicianului cu tendinţe criminale s-a săvârşit în cadrul unei adunări deloc ortodoxe ţinută la Biserica Unitariană din Sf. Gheorghe. 

El a fost urmat de condamnări verbale succesive, unele întârziate, dar să nu cerem de unde nu se poate: premierul Ciucă, ministrul de externe Aurescu, Societatea Română de Radiodifuziune, alte entităţi oficiale româneşti. Şi, mai cătinel şi relativizant, chiar preşedintele UDMR, Kelemen Hunor. Care condamnă discursul politicianului din Ungaria, Barna Bartha, respingând ferm, în acelaşi timp, orice fel de agresiune: „Agresiunea de orice fel nu poate fi justificată. Nici dacă este exprimată într-un cerc restrâns împotriva unui jurnalist, nici dacă se doreşte spânzurarea politicienilor pentru că au afişat steagul secuiesc”, scrie dl. Kelemen pe Facebook. 

Observaţi nuanţele: agresiune în „cerc restrâns”, adică oarecum scuzabilă, cine dracu o fi tras cu urechea şi-a dat-o mai departe?! Iar de „spânzurarea politicienilor care afişează steagul secuiesc”, mă scuzaţi, eu unul n-am auzit să se fi vorbit în politica românească, oricât de naţionalistă ar fi ea. Probabil este o metaforă a poetului care zace în orice lider cu pretenţii mesianice. 

Politicianul Mişcării Patria Noastră se află de mai multă vreme în Ardeal, mobilizând secuii fideli autonomiei Ţinutului Secuiesc la aprinderea „focurilor de veghe” gândite în acest scop. Discursul lui extremist cu nuanţe violent criminale n-ar trebui să-i mire pe liderii UDMR, el se inspiră direct din retorica xenofobă, revizionistă, antieuropeană promovată public, inclusiv în România, de premierul ungar Viktor Orbán. Păi de unde să se adape şi politicienii de la Budapesta însetaţi de teritorii din vecini?! Viktor Orbán şi Vladimir Putin sunt, evident, reperele lor. 

Consiliul Naţional Secuiesc nu are, aparent cel puţin, legătură cu incidentul de la Biserica Unitariană din Sf. Gheorghe. Dar discursul politicianului ungar le serveşte interesele, chiar dacă CNS nu înalţă spânzurători; la ei este vorba de o „mişcare autonomistă” pe criterii etnice săvârşită cu paşi mici, conform politicilor promovate inclusiv de UDMR. Nu dă nimeni cu barda, cu toporul, ei sunt croitori talentaţi şi răbdători, taie uşor, cu forfecuţa... Nu vrem direct autonomie teritorială, ne mulţumim întâi cu nişte nevinovate „cărţi de identitate secuieşti”. Pe care le promovăm ca pe orice ţiplă care te identifică drept membru al etniei majoritare în zonă. La ce bun şi cui serveşte cărticica de identitate secuiască? Dacă nu e discriminare pe faţă, atunci ce este aiureala asta?! 

Extrema dreaptă se reactivează în multe colţuri ale Europei: în Israel, „Bibi” Netanyahu a câştigat alegerile şi partidul său va guverna alături de extrema dreaptă, în Italia ştiţi care-i treaba cu Georgia Meloni, Franţa se agită cu stânga lui Melanchon şi Renaşterea Naţională de extremă dreapta, de America mi-e şi frică să zic ceva, că taman azi sunt alegeri la jumătate de mandat pentru locuri în Camera Reprezentanţilor şi Senat – iar Partidul Democrat al preşedintelui Biden nu stă deloc pe roze, fiind ameninţat să piardă majoritatea în ambele Camere, ceea ce ar fi o catastrofă pentru întreaga lume, pentru că ar netezi calea unuia precum Trump spre candidatura la prezidenţialele din 2024.

Frica de război, frica de foame, frica de preţuri, frica de vecinul sau migrantul sărac... Fricile astea, şi multe altele asociate coşmarurilor nocturne, ne vor însoţi multă vreme. Nu ştie nimeni cum vom reuşi să le dominăm, să scoatem la suprafaţă din străfunduri de suflet bântuit de nesiguranţă partea umană, partea empatică, partea bună. Până când vom descoperi părţile astea bune, vom continua să ne batem pentru cărţi de identitate inutile, la lumina unor focuri de veghe autonomiste, ascultând discursuri violente care ne îndeamnă să-i spânzurăm, să-i marginalizăm, să-i urâm pe incomozi, pe cei care nu gândesc ca noi.