Ce poţi face împotriva majorităţii? Iată o întrebare care naşte multe răspunsuri. Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, ne oferă unul: „Nu poţi face ceva împotriva majorităţii”. Corect. Acest răspuns se leagă de o veche revendicare a UDMR, împinsă mereu în atenţia publicului de o coaliţie maghiară care mai cuprinde „radicali” de la alte două mici alcătuiri politice minoritare: PPMT şi PCM.

Revendicarea UDMR este autonomia Ţinutului Secuiesc. Deputatul Kulcsar Jozsef Terza, intrat în Parlament pe listele UDMR, dar reprezentând mai degrabă perspectiva radicală a celorlalte două formaţiuni de buzunar, are grijă să nu uităm nicicând că autonomia este „obiectivul politic major al celor trei partide”.  Motiv pentru care a depus la Camera Deputaţilor un nou proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc.

Câteva observaţii trebuie făcute:

• Declarativ, cel puţin, abordările din ultima vreme ignoră sintagma care îi inflamează automat pe români, în consecinţă nu se mai vorbeşte despre „autonomia teritorială pe criterii etnice”. E un pas înainte. Kelemen Hunor şi alţi lideri politici maghiari care susţin alianţa guvernamentală au înţeles, în sfârşit, că „autonomie” nu sună bine, dă frisoane majorităţii, deci „trebuie analizat unde a greşit minoritatea maghiară utilizând acest termen”. Pentru că, spune tot dumnealui, nu poţi face nimic împotriva majorităţii. Prin urmare, mai nou UDMR vorbeşte despre „subsidiaritate” şi o „reformă a statului”. Lucruri agreate, pe bună dreptate, şi de mulţi politicieni români.
• Prin toamnă se va dezbate, probabil, în Parlament, un proiect de lege a minorităţilor, prevăzut în înţelegerea care a adus UDMR la guvernare alături de PNL şi USR-PLUS. Acest proiect va încerca să lanseze un alt termen care să nu-i enerveze foarte tare pe majoritarii români: „autonomie culturală”. Nu e o noutate, probabil este aceeaşi Mărie cu altă pălărie, dar oricum sună mai bine decât „autonomie teritorială”.
• Ce rost mai are, în acest context, proiectul de lege depus recent de Kulcsar Terza la Camera Deputaţilor? Cui foloseşte? Aş zice că mişcarea deputatului cu trei partide-n spate are ca scop resuscitarea interesului minorităţii maghiare pentru viitoarele „bătălii etnice” care se vor purta după ce se va termina isteria Covid 19 şi nebunia împărţirii banilor de la UE prin PNRR. Obţinerea autonomiei, fie ea şi culturală, este de natură să legitimeze în faţa electoratului maghiar politica moderat-radicală (nu există aşa ceva, e un non-sens, dar n-am găsit altă rimă...) a celor trei partide constituite pe criterii etnice.

Până atunci, parlamentarii UDMR sunt presaţi de foştii aliaţi din PSD să se opună amânării până la 1 ianuarie 2022 a majorării alocaţiilor pentru copii, sau măcar să revină la sentimente mai bune faţă de PSD şi să voteze noul proiect de lege populist care prevede dublarea alocaţiei copiilor de la 300 la 600 de lei.

Iată cum arată „cocoşelul” PSD ţopăind în jurul „găinuşei” UDMR... Dar parlamentarii maghiari vor avea parte în orice situaţie de o curte nebună, scenele de amor politic se vor ţine lanţ, budoarul UDMR va fi plin de curtezani în această toamnă-iarnă. Dar nu va fi nicio nuntă, nici măcar o logodnă. Pentru că PSD are, din nou, ghinion. Iar ghinionul amorezilor social-democraţi se numeşte AUR. Câtă vreme alianţa PSD-AUR va funcţiona fie şi doar de ochii lumii, într-o Opoziţie lipsită de argumente şi de calitate, UDMR nu va accepta nicio propunere pesedistă. Plus: UDMR se află, totuşi, la guvernare, are miniştri şi responsabilităţi. Avantaje şi dezavantaje, cum ar veni.

Va fi interesant de văzut cum se vor desfăşura „ostilităţile” pe care le vor presupune dezbaterile unor proiecte de legi care se referă, chiar fără s-o declare, la criteriile etnice ale unei „autonomii culturale” extinse.