Ce mă dezgustă în cel mai înalt grad în viaţa publică este ipocrizia fără limite a oamenilor politici. Ea este uşor observabilă mai tot timpul, ar trebui probabil să nu mă mai atingă, doar că uneori ipocriţii sar gardul şi devin agresivi. E şi cazul „durerii nemărginite” pe care o simt conducătorii noştri republicani la moartea regelui Mihai. Sunt în stare să decreteze un an de doliu naţional, doar-doar le iartă Creatorul şi subordonaţii Lui actele samavolnice făptuite de înaintaşii de aceeaşi „religie” politică, în anii 90, faţă de rege.

Vom avea trei zile de doliu naţional, multe comunicate şi multe, multe discursuri făţarnice. PSD se sacrifică şi renunţă la mitingurile jenante anunţate pentru sfârşitul acestei săptămâni, care s-ar fi auzit şi de pe Marte, în semn de „unitate” şi pentru a „cinsti memoria Majestăţii Sale”. Sigur că dă extrem de prost să faci un miting aiurea când îl îngropi pe rege, dar de ce nu poţi, oare, să TACI, pur şi simplu, în semn de adânc respect faţă de ultimul rege al României?! Să taci şi să nu te dai „fan” al MS, pentru că nu eşti decât un partid politic care şi-a bătut joc de acest rege prin înaintaşii săi fesenişti.

Ne vor cotropi în aceste zile tone de lacrimi, oceane de vorbe ipocrite revărsate în abisuri de făţărnicie. Primăriţa generală a Capitalei îşi vede, iată, măcar un sfert de vis împlinit: va putea desfiinţa Piaţa Victoriei, una al cărei pavaj poartă atâta durere şi revoltă a bucureştenilor, dar şi-atâta neputinţă din partea a tot ce înseamnă FSN-PDSR-PSD. Doamna Firea ne promite, profund îndurerată, că va propune ca Piaţa Victoriei să se cheme Piaţa Regele Mihai. De ce, madame?! Daţi-mi voie să cred că nu respectul sau dragostea faţă de regele Mihai o inspiră pe d-na primar general în această acţiune vibrând de patriotism conjunctural. Câtă ipocrizie!

Vor mai fi astfel de ieşiri în decor. Din păcate, nici măcar moartea regelui Mihai nu va reuşi să unească poporul român. Aşa e datul sorţii noastre, să fim din ce în ce mai dezbinaţi, mai rău guvernaţi, mai săraci, mai proşti. Moartea ultimului rege nu va schimba nimic din această tristă realitate. Iar dacă e să deplâng ceva, atunci nu moartea regelui Mihai, la 96 de ani, o voi deplânge, ci soarta acestui popor dat pe mâna unor conducători care fie nu vor, fie nu pot să înveţe nimic din tot ce ni se-ntâmplă. În ambele cazuri, nu cei care ne conduc suferă.

Dar liderii noştri politici sunt, încă o dată, şmecheri – asta e calitatea de căpetenie a românului. Ei reuşesc să dea impresia că sunt atât de pătrunşi de respect faţă de monarhie, încât vor vota în Parlament o lege care va stabili o rentă viageră consistentă urmaşilor regali: „principele” Duda şi consoarta lui, prinţesa Margareta. Odată votată această iniţiativă semnată Dragnea-Tăriceanu, vom avea parte de încă o ticăloşie ipocrită: nu ai de ce să oferi rente viagere urmaşilor regali câtă vreme aceştia au mari beneficii de pe urma domeniilor retrocedate – Palatul Elisabeta, Castelul Peleş, conacul de la Săvârşin, sute de mii de ha de pădure şi tot soiul de alte beneficii. Başca nişte funcţii nu doar onorifice pentru „principele” cu apucături republicane Radu Duda (cu ani în urmă îşi anunţase candidatura la Preşedinţie, aşa că nu vorbesc degeaba...). N-avem drumuri civilizate, n-avem spitale, n-avem şcoli, n-avem medicamente, n-avem vaccinuri, mor oamenii în spitale – dar uite că ne putem permite să întreţinem la cele mai înalte standarde nişte urmaşi regali fără merite, purtaţi de vânt în tot soiul de tribulaţii politice. Ne place sau nu, adevărul e că odată cu regele Mihai a murit orice urmă de demnitate regală în România.

Dar făţărnicia ticăloasă nu se opreşte aici. În timp ce bocitoarele de serviciu ale PSD îl plâng pe rege şi se-mbracă în negru, responsabilul cu viii pesedişti, Florin Iordache, masacrează cu veselie neprefăcută legile Justiţiei, obligându-i pe cei sincer îndureraţi de moartea regelui să părăsească sala de şedinţe. E atâta ticăloşie în aceşti politicieni ai Puterii, încât noi, ăştia de jos, avem nevoie de tone de lămâi ca să ne ia greaţa provocată de prefăcătoria aleşilor – iar lămâile care ajung la noi sunt „otrăvite” de turci, aşa că mai bine ne abţinem; vom trăi cu greaţa asta multă vreme, e bine să ne obişnuim.

Vor urma ceremonii funerare fastuoase, impresionante, de care poporul român n-a mai avut parte de la război încoace. Vom înota în oceane de lacrimi, ne vom prăvăli în abisuri de făţărnicie, dar niciunul dintre corifeii politicii româneşti nu va spune ce simt eu că trebuie să scriu acum: Dumnezeu să ne ierte ignoranţa şi umilinţele la care l-am supus pe ultimul monarh al României!