OPINII 5 martie 2020

EDITORIAL. O lună fără Facebook?! Imposibil

de Dumitru Manolăchescu | 1221 vizualizări

Nişte americani inconştienţi au făcut un studiu despre cum e să trăieşti o lună fără Facebook. Nu fără TV, nu fără ştiri, nu fără Esca sau Prelipceanu, ci doar fără Facebook. Ce-a ieşit e ceva asemănător cu viaţa fără utilajele de deszăpezire într-o iarnă-primăvară lipsită de zăpadă: mai bine pentru toţi.

Îmi tot fac curaj să trăiesc măcar o săptămână, nu o lună, fără ziare şi TV. Facebook-ul nu e mare lucru pentru mine, n-am pagină, n-am nume, n-am pretenţii, n-am prieteni, deci n-am nici duşmani, nu creez aşteptări şi nici nu înşel speranţele unora sau altora. Îmi imaginez, de pildă, cum ar fi să nu mai aud şi să nu mai văd, dar chiar să nu mai aud şi să nu mai văd vreme de măcar o săptămână „licuricii” propagandei care ne luminează nopţile de aprilie-mai. Cât de liniştitor ar putea fi să nu mai ştii de partide, de politicieni, de proştii care-ţi intră în viaţă cu cizmele murdare, de imbecilii care ţi se bagă-n suflet cu anasâna (pentru cine nu ştie: moldovenism, înseamnă cu forţa), de „prietenii” care cultivă coronavirusul pe post de trufanda şi post-pesedismul ca pe o uriaşă realizare a epocii Dragnea.

Da, înţeleg că nimic nu e întâmplător, înţeleg că toate au un sens, o direcţie dinainte ştiute, bine potrivite pentru fiecare, după credinţă, cumpătare şi purtare în faţa Atotputernicului. Pot înţelege, aşadar, şi că subiecţii studiului făcut de American Review au fost mult mai fericiţi după ce-au stat o lună fără să fie conectaţi la Facebook.

Revin însă la oile noastre: cum ar fi 30 de zile fără politica de şanţ, de grotă, de tavernă a băieţilor veseli care ne conduc? Mă uit zilnic la feţele lor şi nu-mi vine să cred: frate, ăştia n-au nicio treabă cu noi, cu cei care i-au ales, cu viaţa şi problemele lor, ei au propriile lor priorităţi şi interese. Unii se fac că vor să guverneze, dar de fapt vor să plece de la guvernare, ceilalţi se fac că vor să ajungă la guvernare, dar de fapt n-au niciun chef, pentru că-i riscant să guvernezi pe vremea coronavirusului şi migraţiei sălbatice a săracilor din Sud către bogaţii din Nord.

România e mai împărţită ca niciodată, poţi pierde într-o lună tot ce ai câştigat, ca partid politic, în ani de existenţă. Se vehiculează revenirea pe agendă a socialismului salvator, în dauna capitalismului putred, de cumetrie. Liberalii nu sunt avantajaţi de noul „mers al trenurilor” dinspre Vest spre Est. Ei trăiesc cu ochii la sondaje, văd c-au pierdut 7% şi că socialiştii au câştigat 5% şi uită ce lume îşi doreau acum câteva luni, când li se părea că Pământul întreg se-nvârte în jurul axei liberale româneşti.

Ce-aveţi, fraţilor, aţi pierdut 7%? Aţi ajuns la „doar” 40% în sondaje? Păi, cât doreaţi să aveţi? 50%? De-aia îmi plac mie ăştia de pe la televiziuni, care ne mănâncă fragilul echilibru nervos mai ceva decât Facebook-ul: dezastru pentru PNL, revenire spectaculoasă a PSD! Ce să zic, m-a umplut de respect Ciolacu şi echipa lui fragmentată de evadări. Mai avem aproape 4 luni până la alegerile locale şi vreo 8 până la cele parlamentare. Vom mai vedea titluri de-astea alarmiste de zeci de ori. Urcă ăia, coboară ceilalţi, staţionează Drencova... Ce să zic, mare brânză!

Liberalii trebuie să încerce să nu se agite inutil, adică să nu facă ce-au făcut până acum. Nu e nevoie de eroi politici morţi, şi nu poţi fi decât „mort” politic în structura actualei clase politice dacă te-apuci să vrei în câteva luni, în minoritate parlamentară, ce n-au făcut alţii, majoritari, în zeci de ani de zile. Şedeţi blând, fraţilor, cugetaţi adânc, adunaţi-vă toţi cei de pe „dreapta” politică într-un proiect comun măcar în marile oraşe, dacă nu cumva peste tot pe unde se poate, şi depăşiţi starea de permanentă nervozitate pe care ne-o transmiteţi şi nouă, alegătorilor. Care n-avem nesimţirea voastră politică, nu ne pierdem busola printre munţi de vorbe, de şpăgi, de dosare la DNA, de incompatibilităţi şi alte marafeturi – aici mă gândesc la întreaga noastră clasă politică.

Apropo de nesimţire şi nervi transmisibili: ce făcurăţi cu legea vaccinării? Aţi întors-o ca la Ploieşti şi pe-asta, de frica unora care mor ca proştii cu drobul de sare... Chiar nimic, dar chiar nimic bun, normal, folositor nu se poate face în ţara asta?! Aşa se pare, dacă te uiţi la ce ni se-ntâmplă în fiecare zi. Iar prin aprilie, când încep muncile câmpului, lăsaţi Facebook-ul şi ştirile false şi-o să vedeţi ce bine vă simţiţi fără „tratamentul” reţelelor sociale. 80% dintre participanţii la studiul american despre care v-am zis au declarat că dezabonarea a fost un lucru nemaipomenit, le-a redat cheful de viaţă şi optimismul pe care-l pierduseră.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.