Pensiile au fost întotdeauna moneda forte de rating pentru Media şi politicienii care n-au nimic altceva de spus. Să crească, să înflorească, să se înmulţească! De unde să aduci bani pentru creşterea cu 40% a pensiilor, să scazi dobânzile şi să şi creşti economia?

Aici e mai greu de dat un răspuns. Partidele îl au, cu siguranţă. Vin, încet-încet, alegerile şi avem nevoie de voturi. Puţinii comentatori-specialişti care ştiu ce vorbesc ne avertizează: mărirea pensiilor cu 40% înseamnă sinucidere. De ce să nu-l crezi, de pildă, pe Daniel Dăianu şi să-l crezi pe Tăriceanu, ori pe ministrul Câţu, care par foarte lejeri în legătură cu mărirea obligatorie a pensiilor din toamnă?

PSD a venit, în sfârşit, cu un proiect viabil: impozitarea tuturor pensiilor. Deci şi a pensiilor speciale. O idee corectă şi sustenabilă, chiar dacă nesinceră în esenţă. Dar ce facem cu ea când peste câteva luni sunt alegeri?! Mingea ajunge în terenul Guvernului. Să judecăm, însă, corect, fără interese politice: e normal ca pensionarii cu 6-8-10-15-20-50 de mii de lei pensie lunar să plătească un impozit progresiv. Stabileşti nişte criterii, faci nişte calcule şi cu siguranţă îţi iese mai mult pe plus decât pe minus – reacţie absolut firească într-o criză economică şi financiară pe care o traversăm cu masca pe figură. Dacă ai o pensie de 20.000 de lei pe lună, să plăteşti un impozit care te ustură – asta mi se pare de bun simţ. Dacă nu le elimini, pentru că nu te lasă CCR, măcar impozitează-le şi adu nişte bani la buget.

Se opun, aproape că nu-mi vine să cred, liberalii. Nu doar pentru că vin alegerile, ci şi dintr-un orgoliu stupid: ei ţin morţiş la impozitarea lor unică şi plâng de mila pensionarilor care au suferit în linia întâi în Pandemie. Da, ştiu, 70% din cei care au murit de Covid 19 au fost oameni de peste 60 de ani. Care-i problema? 90% dintre bătrânii care au murit de Covid aveau comorbidităţi. Mai puteau trăi o vreme, dar viaţa merge înainte cu sau fără ei – dur, trist dar absolut adevărat. Faptul că au murit câteva sute de oameni în vârstă înseamnă că pensionarii au plătit, cum spunea preşedintele Iohannis, nota de plată a epidemiei? E bine, e corect să folosim morţii ca monedă electorală? Ce facem, copiem modele pesediste?

Nu cred că e de succes şi mi se pare că liberalii vor trebui să se redreseze cât mai repede din poziţia de „capră” pentru magistraţi şi militari de toate felurile – pentru că ei au 90% din pensiile de peste 7-8.000 de lei, cărora li s-a spus „nesimţite”. Nu poţi folosi o categorie de vârstă în scop electoral după ce ai acuzat atâta vreme alţi competitori politici că-i folosesc pe pensionari ca pe nişte saci de voturi umblători. N-ai voie, e împotriva bunului simţ de toate felurile – economic, financiar, politic, uman. Nu poţi păcăli electoratul cu aceleaşi metode pe care le-a folosit adversarul politic ani de-a rândul. E urât şi cred că e şi ineficient.

Măreşte pensiile mici, dar impozitează-le progresiv pe cele mari şi foarte mari. E mai mult decât normal, iar motivul nici nu mai trebuie amintit: Covid 19 are darul să regleze şi regulile economice, nu doar pe cele sociale şi politice. Cred că am mai spus asta: nu pensionarii au dus greul epidemiei de Sars-CoV 2, ci tinerii şi mai puţin tinerii care şi-au pierdut locurile de muncă, care au trăit dintr-un şomaj tehnic redus la 75% din leafă dar nu mai mult de 2.400 de lei, care nu ştiu nici acum dacă şi când îşi vor trimite copiii la şcoală, la examene...

Despre viitor, ce să mai vorbim? Dacă e să-i crezi pe vânătorii de voturi liberali, viitorul aparţine „sacrificaţilor” de Covid 19, care şi-au primit bine-merci pensiile întregi – mulţumim, d-le Orban şi d-le Câţu şi d-nă Alexandru, dar nu exageraţi cu compasiunea. Aici ar trebui să judecaţi ceva mai mult decât nişte posibile voturi, ar trebui să gândiţi ce poate şi ce nu poate susţine economia ţării puternic afectată de pandemie. Dl. Orban vorbeşte mereu despre problemele economice, poate că le şi înţelege?!