OPINII 16 noiembrie 2022

EDITORIAL. Nu mai repară nimeni umbrele

de Dumitru Manolăchescu | 1279 vizualizări

Pe vremuri auzeam pe sub geamuri o voce stridentă, înfometată, anunţând locatarii: „Reparăm umbrele, umbrele reparăm”. În ambele limbi vorbite prioritar în Sf. Gheorghe, evident. De multă, de foarte multă vreme în oraşul nostru nu mai repară nimeni umbrele. Vocea stridentă a amuţit în mod natural, omul care îţi repara pe loc umbrela contra unei sume minore s-a dus, iar alţii n-au venit în loc.

Nu-şi mai repară nimeni nimic. Cumpărăm de nou tot ce înseamnă electronice, electrocasnice, aparate electrice şi diverse obiecte de uz casnic. Nu ştiu ce mai fac cizmarii din Simeria la care mă duceam să-mi repare încălţările, pentru că n-am mai dat pe la ei. Croitorul la care m-am dus cu o haină mai veche din piele să mi-o modifice a strâmbat din nas, apoi mi-a cerut un preţ de m-a speriat.

Totul e nou în viaţa noastră domestică. Eventual „second hand”, dar ca şi nou, pentru că oferă şi firmele astea oarece garanţii. Am o maşină de spălat nemţească, second, de vreo 20 de ani. Şi încă funcţionează.

Ce vreau să spun este că suntem prea săraci ca să reparăm lucrurile, mai bine cumpărăm altele nou-nouţe. Confirmă impresia asta şi bancherul şef Mugur Isărescu, pe care l-a dezorientat îmbulzeala de maşini de pe Valea Prahovei. Concluzia lui: nu suntem deloc atât de săraci cum ne plângem din moment ce, pe vreme de criză şi inflaţie puternică, avem bani să cumpărăm benzină, maşini, timp şi sejururi scumpe la munte şi la mare.

Concluzia mea, puţintel maliţioasă, după ce m-am confruntat cu acelaşi fenomen straniu de sărăcie românească cu ştaif: suntem speriaţi de sfârşitul lumii şi ne consumăm ultimele rezerve de energie şi bani ca să nu ne pară rău „după”... 

De fapt, explicaţia e ceva mai prozaică: şoselele noastre sunt atât de puţine şi proaste încât se aglomerează foarte uşor, se circulă bară la bară pe multe drumuri naţionale din cauza infrastructurii precare. Iar un „hârb” second la 6-7 mii de euro îşi cumpără aproape oricine cu un împrumut la o bancă foarte generoasă... Şi nici benzina nu-i o problemă, ai luat câteva sute de litri când era ieftină şi-ţi ajunge să te plimbi, la urma-urmei important e drumul, nu destinaţia finală.

De ce am început amintindu-mi de reparatorul de umbrele din tinereţea mea? Păi pentru că am citit o ştire interesantă venind din bogata Franţă, greu de înghiţit în România: „Din 15 decembrie, francezii vor beneficia de un bonus de la stat pentru a-şi repara electronicele şi electrocasnicele”. 

Ce aflăm noi de aici: în loc să le arunce, ori să le dea, cum facem noi, celor care umblă prin sate să le adune pentru ca apoi să le ardă prin curţi, pe câmpuri sau pe dealuri, francezii le repară. Iar statul, grijuliu cu mediul, cu problemele de climă, cu viitorul Pământului, îi ajută să-şi repare aparatele de călcat, aspiratoarele, bormaşinele, trotinetele electrice, maşinile de spălat, frigiderele, roboţii de bucătărie, laptopurile şi, în general, mai tot ce înseamnă obiecte de uz casnic cu care, altfel, n-ai prea avea ce să faci decât să distrugi, într-un fel sau altul, mediul.

N-am auzit pe nimeni din guvernul României să-şi propună aşa ceva. La români toate sunt noi, vechiturile se aruncă „în mod organizat” pe malurile apelor, se îngroapă în pământ, sufocându-l, sau zac pe la gropile de gunoi cărora „beneficiarii” interesaţi de cupru şi alte elemente disponibile le dau foc periodic, ridicând munţi de fum spre atmosfera din ce în ce mai poluată.

Nu mai reparăm nimic nu doar pentru că ne-am ajuns, pentru că ne e ruşine să mai ducem frigiderul la reparat, ci şi pentru că nu prea mai există ateliere şi meşteri care să repare electrocasnicele. Au plecat pe-afară, ori au îmbătrânit şi alţii nu mai practică obiceiuri învechite. Aşa că auzi foarte des: „Nu merită, domnu, mai bine vă luaţi unul nou, sunt mari reduceri de Black Friday”. Ai senzaţia că reparatorul e la atelier doar ca să-şi trimită clienţii către marile magazine...

Dar uite că statul francez îşi ajută cetăţenii să aibă grijă de mediu, de climă, de Terra. La noi asemenea preocupări nu există. Iar de copiat pe francezi nici nu poate fi vorba, ne ferim de plagiat ca Ciolacu de limba română... 

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.