Şi cu ce „bombe”, ce forţe sub acoperire avem! Una şi una, mai tari decât toate rachetele islamiştilor afgani, irakieni, al-qaida sau toate la un loc. Ia să numărăm noi „bombele” astea, măcar pe cele mai periculoase, că se apropie ziua socotelilor şi nu mai ştim câte steaguri am pus pe la prefecturile şi instituţiile conduse de nişte „parteneri” de coaliţie care-şi dau la gioale mai dur decât ar fi făcut-o vreodată pesediştii.

Bomba nr. 4: preşedintele Iohannis. Privit de o mare majoritate a electoratului ca o speranţă durabilă, a ajuns la al doilea mandat pentru că a concurat singur – madam Dăncilă nu se pune, a fost o glumă finanţată de PSD. Nu s-a amestecat decât în timpul liber în afacerile politice ale naţiunii, şi-a văzut de familie, de case, de Sibiul natal, de amicii interni şi externi. Dezamăgire pentru mulţi, inclusiv pentru subsemnatul. Nu pentru că ar fi făcut ceva anume, ci pentru că n-a făcut mai nimic atunci când trebuia să facă. Speram să mă contrazică în ultimul moment, dar n-a făcut-o, îl susţine în continuare pe Cîţu. Dar pe cine să aleagă şi el, între cine şi cine?! Orban sau Cîţu?! Barna sau Cioloş?! Să apeleze la Rafila, la Ciolacu, la Simion şi la Şoşoacă?! Să fim serioşi, clasa noastră politică e la pământ.

Bomba nr. 3: Guvernul României post Cîţu sau cu Cîţu, majoritar la ciupeală sau minoritar. Indiferent cine îl face şi cu cine îl face,  cu sau fără USR-PLUS, neîncrederea în clasa politică a ajuns la cote ameţitoare după experienţa PNL-USR-PLUS-UDMR. Este inutil să insist asupra consecinţelor nefaste ale acestei neîncrederi în orice guvern care va rezulta în urma unor viitoare alegeri, oricând ar avea ele loc. Zero încredere, o „dreaptă” mutilată pentru mulţi ani de zile de-acum încolo. Iar dacă vine stânga la Putere, şi va veni!, dezastrul va fi total.

Bomba nr. 2: Parlamentul României. O adunătură de zevzeci iresponsabili precum cea obţinută la ultimele alegeri nu s-a mai văzut în România. O să-mi spuneţi că nu chiar toţi sunt zevzeci şi că nu doar ei sunt de vină, că vinovaţi suntem şi noi, alegătorii, că noi i-am ales pe ciudaţii ăştia. Parţial aveţi dreptate: noi i-am ales şi nu ne mândrim deloc cu asta. Dar din momentul în care au jurat să-şi servească ţara, aceşti aleşi ar fi trebuit să uite că aparţin unor partide cu apucături feudale. Ar fi trebuit să-şi respecte jurământul, contractul pe care l-au încheiat cu poporul atunci când au spus „aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.

Bomba nr. 1 şi cea mai puternică: partidele politice. Clasa politică adică. N-am mai întâlnit asemenea personaje tragi-comice, strânsură de irelevanţi, analfabeţi, anonimi, ipocriţi, drogaţi puşi pe căpătuială. Cu mici excepţii, toate partidele parlamentare, şi de la Putere, şi de la Opoziţie, au dat-o rău în bară: războaie interne, nicio frântură de logică, de empatie, de inteligenţă politică, dispreţ total faţă de alegătorii amăgiţi cu falsuri în declaraţii şi acte publice. În cazul celor de la Putere, foarte puţini mai înţeleg ceva, nici nu ştiu dacă s-a întâmplat în istoria recentă ca o coaliţie aflată la guvernare să se sinucidă într-o manieră mai cretină, mai fără sens, mai jalnică decât o fac acum PNL, USR şi PLUS.

N-au nicio scuză nici liberalii, nici useriştii, nici Plusul care devine Minus. Iar dacă mizează pe uitarea care domină viaţa noastră politică de 31 de ani încoace, se înşeală rău de tot. Au demonstrat în câteva luni de guvernare haotică ce harababură e în mintea lor, ce mici caractere au şi cât de mare e prăpastia dintre nevoile noastre şi meschina lor existenţă politică. Iar „mesajul” a ajuns la electorat în toată splendoarea lui.

Nu pot să nu spun câteva vorbe şi despre UDMR, partid care participă şi el la un joc murdar: nu doreşte desfiinţarea Secţiei speciale pentru magistraţi, intrând în coliziune cu USR-PLUS, care nu este de acord cu legea banilor daţi către primari – pentru că nu prea au primari. O luptă subterană între bani şi Justiţie: miliardele de la UE contra o Justiţie aparent independentă. „Aparent” pentru că nimeni nu garantează independenţa asta.

Sigur, ruperea coaliţiei era de multişor anunţată, motiv pentru care n-o să învinuiască nimeni UDMR. Poate e mai bine aşa, s-au ales apele, uite că se poate şi USR-PLUS-AUR... Cine-ar fi crezut?! Suficient ca să înţelegi de ce nu se înghesuie teroriştii la graniţele României: nu e nevoie de ei, ţara e distrusă cu „bombe” perfect legale de politicieni patrioţi iresponsabili.