OPINII 8 decembrie 2022

EDITORIAL. Nostalgii imperiale la Consiliul JAI

de Dumitru Manolăchescu | 777 vizualizări

Imperiul austro-ungar şi Imperiul rus. Austria şi Ungaria nu trag la căruţa UE în direcţia dorită de toate celelalte ţări membre. Dimpotrivă, îi ajută cât şi cum pot pe ruşii cu nostalgii imperiale în războiul pornit împotriva Ucrainei. 

Ungaria premierului Orbán Viktor pare vasală Rusiei din motive declarate de energie. Ceva de genul „trebuie să le facem pe plac, să-i ajutăm pe ruşi, pentru că ei ne dau gaz şi petrol, suntem dependenţi de ei”. Parţial corect, cam un sfert de adevăr spune premierul ungar. Despre celălalt adevăr, mult mai mare, am mai scris la ziar, nu insist că devine plictisitor: Imperiu la Imperiu trage! În ochii multor fani ai lui Orbán, Ungaria Mare se poate reface doar cu sprijin militar rusesc. Restul e poveste... 

Nici Austria nu este scutită de nostalgici şi nostalgii. Guvernul acestei ţări a ţinut mereu partea lui Putin, opunându-se cât de mult a fost posibil sancţiunilor dure votate de UE împotriva afacerilor ruseşti cu rezonanţă financiară majoră la Viena. 

Dar „este fost, nu este mai” – cum ar zice vecinul Pişta bacs. De ce mai aducem în discuţie micile sau marile afaceri ale fostelor imperii? Păi, pentru că Guvernul austriac se opune intrării României în spaţiul Schengen motivând „veto”-ul cu minciuni săltăreţe: avem probleme la graniţe, intră prea mulţi imigranţi pe la graniţele noastre, iar amărâţii ăştia flămânzi şi disperaţi se duc direct în Austria, stricând rosturile acestei nobile, civilizate şi frumoase ţărişoare.

Fals, cu totul fals, lucru recunoscut chiar de analizele Mediei austriece şi Frontex: drumurile imigraţiei ilegale trec destul de rar prin România, nu suntem atractivi sau, culmea, vameşii noştri îşi fac treaba. Căile de acces spre Occidentul european bogat se derulează prin Serbia şi, aţi ghicit, Ungaria! Ţări foarte apropiate Rusiei cu pretenţii imperiale şi ultimului ei ţar, Vladimir Putin. Se leagă multe dacă reuşim să abordăm realitatea din acest punct de vedere.

E necesar să spunem, în acelaşi timp, că România a fost „oaia neagră” în relaţia cu UE din chiar momentul aderării ţării noastre la această structură elitistă. Adevărul este că n-am fost pregătiţi să intrăm nici în NATO, nici în UE. Au tras de noi America şi Occidentul din toate poziţiile până ne-au lămurit că trebuie să ne schimbăm obiceiurile fanariote ca să intrăm în „lumea bună”. Dar ce bine e acum că suntem membri UE şi NATO! Ce mândri şi siguri pe ei sunt conducătorii noştri când secretarul general al NATO afirmă că alianţa va apăra fiecare centimetru pătrat de teritoriu NATO!

Cu Uniunea Europeană e la fel. Ne-am străduit doar când am fost obligaţi s-o facem, ne-am emancipat de „fanarioţi” doar când nu s-a mai putut altfel. N-am rezolvat multe probleme legate de corupţie şi stat de drept pentru că avem o clasă politică sub orice critică, dar am reacţionat corect şi onest la provocarea Ucraina vs. Putin, ceea ce ne-a adus într-o poziţie favorabilă acceptării noastre în spaţiul Schengen – spaţiu pe care, fără acest război de la graniţe, România nu l-ar fi putut ocupa în următorii 2-3 ani.

Aşa încât aş merge pe ideea care se vehiculează tot mai mult în cercurile analiştilor politici europeni: Austria îşi va reconsidera parţial poziţia, nu va vota împotrivă la acest Consiliu JAI. Se va abţine, probabil, ca să nu se facă de râs, iar la documentul de aderare la Schengen se vor adăuga obligaţii noi pentru România. Nu cred că Austria va merge singură contra vântului la acest Consiliu JAI, chiar dacă mulţi politicieni şi oameni de afaceri austrieci au tot interesul să destabilizeze UE şi să-l ajute pe Putin. S-ar compromite nu un ministru de Interne sau un cancelar buni prieteni cu prietenii ruşilor, ci s-ar compromite Austria.

Dacă nu vom intra în schema asta, atunci va fi nevoie de mult talent din partea „echipei” Iohannis-Ciucă-Bode (pe Ciolacu nu l-am prea văzut agitându-se, ceea ce e semn bun, el poate convinge pe cineva doar atunci când tace, când nu se bagă-n treburi care-l depăşesc) pentru a repune pe ordinea de zi aderarea României la spaţiul Schengen într-un alt Consiliu JAI, extraordinar, convocat de urgenţă încă în acest an. 

Complicat, dar merită efortul. De ce? Pentru că spaţiul Schengen este „obiectiv naţional” pentru România 2022. A spus-o cu guriţa lui premierul general N. Ciucă. Zic să-l credem, omul e sincer şi ne spune, de fapt, că restul obiectivelor asumate de guvernările succesive patronate de preşedintele Iohannis vreme de 10 ani nu s-au atins...

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.