Să zic şi eu ceva despre nenorocirile pe care nişte politicieni iresponsabili, ticăloşi şi inconştienţi le abat asupra României în focul unei lupte pentru Putere pe vreme de Pandemie? Inutil. Două vorbe, totuşi, din inimă, tuturor partidelor care măcăie plângând cu lacrimi de crocodil pe umărul naţiei: sictir, golanilor! Veţi distruge ţara asta mai rapid şi mai teribil decât a făcut-o, vreodată, regimul comunist. Ăla ştia măcar ce vrea şi îşi asuma politicile antipopulare şi antinaţionale. Voi încă nu v-aţi lămurit unde v-ar sta mai bine: lângă America, lângă Putin, lângă UE, ori mai aproape de Ungaria şi Polonia, contestatarii de serviciu ai Uniunii. Voi nu sunteţi decât nişte mincinoşi, nişte caricaturi sumbre cu mari şanse să îngroape naţia în uitare şi irelevanţă. Vă jucaţi cu noi de-a guvernul şi premierul de parcă noi am fi oile din turma pornită la vale spre prăpastia în care-i duce berbecul Alpha.

Au murit, ieri, 442 de oameni din cauze asociate Covid 19. Asta e o exprimare mai elegantă pentru „au murit de Covid 19”. Au murit pentru că nu s-au vaccinat. Şi pentru că autorităţile statului nu au avut curajul să insiste, să-i determine cumva să se vaccineze. Şi pentru că, atunci când specialiştii avertizau asupra pericolelor noii tulpini Delta, partidele de la Putere erau ocupate cu relaxarea, nu cu restricţiile. Ce treabă aveau partidele astea? Nimic mai simplu: avem alegeri în partidele noastre, nu se face să venim taman acum cu restricţii şi impuneri, cu amenzi şi dosare penale.

Un calcul nenorocit, la fel de nenorocit precum cei care l-au avut în minte şi l-au pus în practică. La fel de condamnabil ca şi politicienii partidelor care au iniţiat campania antivaccin împreună cu iresponsabili şi ignoranţi dintr-o societate civilă predominant analfabetă, dar extrem de ofensivă. Urmarea acestor acţiuni conjugate: peste 40.000 de decese asociate Covid, plus un alt record absolut: peste 16.000 de infecţii cu noul coronavirus în ultimele 24 de ore.

Am văzut un titlu mişto în presa română: „România se zbate între viaţă şi moaşte”. Genial şi, deopotrivă, exact. Inuman de exact. Ne zbatem între viaţă şi moaştele tuturor sfinţilor, pentru că nu am reuşit să ieşim din feudalism. Adică am ieşit cu trupul, nu şi cu gândul, nu şi cu spiritul. Cu astea suntem încă la nivelul meşterului Manole: dacă prea cucernicii părinţi ai naţiei ne cer, prin El, să ne zidim soţii, copii, prieteni întru dăinuirea unei iluzorii construcţii politice, o vom face cu pasiune şi convingere.

Preţul curentului, al gazelor, al petrolului se duce tot mai sus? Să fim serioşi, scapă cine poate, nu s-a născut în România o forţă politică în stare să gândească soluţii pentru toate astea. Săracii vor fi şi mai săraci, eventual vor mai muri şi de foame şi frig, ca pe vremuri, nu doar de Covid, în vreme ce bogaţii petrolului, curentului, gazului şi, desigur, cei ai politicii vor fi şi mai bogaţi. Simplu, nu?

Atât de simplu încât simt nevoia să repet îndemnul: sictir, golanilor! Din păcate, în viaţa reală noi suntem cu morţii şi ei cu sictirul. Niciodată invers.