Într-una dintre cele mai civilizate, libertariene şi ciudate ţări europene, Olanda, care mai nou se cheamă Ţările de Jos, alegerile generale au fost câştigate de Partidul Libertăţii; un partid de extremă dreaptă, condus de un anti-imigraţionist şi islamofob. Wilders anunţă un cutremur în politica Olandei: „Ne-am săturat, ne-am săturat, alegătorii au spus clar asta!”.

Este un semnal prost pentru partidele clasice, care funcţionează după reguli gândite parcă pentru o altă lume. Frans Timmermans, liderul partidului care a fost până ieri la Putere, acceptă că alegătorii au spus ce au avut de spus dar adaugă un lucru esenţial pentru un partid din Opoziţie: „Acum este momentul să apărăm democraţia”.

Astea sunt luptele care se duc în progresista, civilizata, libertariana ţară Olanda. Politicieni responsabili apără democraţia împotriva alegătorilor anti-imigraţie şi anti-islam, care au aşezat un partid extremist în pole-position la formarea unui nou guvern.

La noi sunt alte chemări, alte căutări, alte ciudăţenii. Şi altă civilizaţie, desigur. Noi încă luptăm cu stafia comunismului, cu corupţia fără graniţe, cu foamea şi budele din fundul curţii. N-avem noi treabă cu sofisticărelile olandeze, n-am ajuns nici măcar la nivelul vecinilor unguri, miruiţi de liderul suprem cu uleiul sfânt al fostului imperiu austro-ungar.

Şi totuşi, ne interesează al dracului de tare ce face Olanda din cel puţin două motive: * avem nevoie de votul viitorului guvern pentru a intra în Schengen  şi extrema dreaptă nu ni-l va da * se arată la orizont o teribil de toxică şi antidemocratică alianţă Viktor Orban-Wilders-Nehammer, adică Ungaria-Olanda-Austria, care se va opune oricăror încercări ale UE de a face din România şi Bulgaria partenere cu drepturi egale la hotarele interne ale Europei.

Şi-ar mai fi ceva deloc de neglijat: posibilitatea ca, urmând modelul olandez (Wilders a anunţat că va lupta pentru a-l convinge pe Timmermans să participe la formarea noului guvern), PSD-ul nostru să albească partidul extremist AUR, aducându-l apoi la guvernare. Ceea ce, trebuie s-o spun, nu s-ar potrivi deloc unei ţări abia ieşite din marasmul totalitarist reprezentat de regimul Ceauşescu. Să treci de la o extremă politică la alta în doar 30 de ani mi se pare greu de suportat pentru slaba noastră democraţie.

Asta vine aşa, pe deasupra, adică bârfim politică fără să ne legăm de chestiunile economice, de nivelul de trai, de incompetenţa, ticăloşia ori prostia guvernanţilor, de hoţiile din Parlament, de tot ceea ce defineşte România condusă haotic şi neconvingător de alianţa PSD-PNL. Pentru că, dacă le-am lua şi pe astea în calcul, atunci poate că ar trebui să ieşim în stradă şi să strigăm „ne-am săturat, căraţi-vă şi lăsaţi-ne să dormim liniştiţi!”.

Dar stau şi mă-ntreb de câţiva ani încoace: se va găsi, oare, cineva care să asculte de oameni? De alegătorii ăştia ciudaţi, care nu ştiu mare lucru din preţioasa şi complicata politică europeană? De amărâţii pe care nişte politicieni analfabeţi populişti îi păcălesc cu promisiuni fără nicio acoperire? De cei care ar vota pe oricine le promite creşterea cu 200 de lei a pensiei?

Dacă se va găsi cineva care să se ocupe la modul serios, sincer şi convingător de aceşti oameni, atunci acela (partid sau persoană) va câştiga orice fel de alegeri, aducând România pe drumul pe care merită să meargă.

Până atunci, da, ne-am săturat de incompetenţi, hoţi şi impostori! Încă nu ştiu cum voi traduce acest „ne-am săturat!”, dar ce ştiu acum e că voi fi foarte atent la mişcările populist-extremiste, pentru că sunt nu doar dezgustătoare, ci şi periculoase pentru o ţară în derivă morală cum este România.

Foto arhivă