E plictisitor să trăieşti în umbra clasei noastre politice, noroc cu coronavirusul şi cătuşele Sorinei Pintea, altfel nu mai aveam pic de emoţii colective. La Parlament, câţiva hoţi cu patalama îi judecă pe unii care se chinuie să înveţe cum să furi fără să se vadă. Cum ar veni, nişte „profesori” întru hoţie politică îi audiază pe învăţăcei: „Bă, tu cât ai de gând să furi?”. „Pardon, eu nu fur, nici n-am de gând, eu servesc partidul, poporul şi ţara”. „Da? Bine, eşti respins, ca să ajungi ministru al unei majorităţi parlamentare trebuie mai întâi să ştii să furi”. Cam aşa ar arăta un dialog sincer la audierile de zilele astea din Parlamentul României.

Deci azi nu ne ocupăm de „profesori” şi „studenţi” din politica românească. Azi ne amintim de Liviu Dragnea şi învăţăturile lui către fiul său politic, Marcel. Ciolacu n-a rămas insensibil la lecţiile „tătucului”, a prins repede mişcarea vorbelor în trei culori: roşia e roşie, că de-aia o cheamă aşa (sunt şi galbene, şi mov, dar alea nu se pun aici), pâinea e galbenă ca grâul din care se face, peste toţi şi toate e cerul albastru la care ne uităm tot mai des ca la o ultimă speranţă. 

Nu-i nevoie să traduc, o spune limpede Marcel Ciolacu: „Naţionalismul nu-i rău, roşiile româneşti sunt mai gustoase şi mai bune decât cele străine, Coca Cola e mai bună în Germania decât în România, pasta de dinţi la fel”. La Ditrău pâinea e tot pâine, chiar făcută de srilankezi cu grâu de import, acolo deranjează culoarea pielii, nu provenienţa materiilor prime. O vreme am crezut că doar la Ditrău te poţi mândri că nu accepţi străini în comunitate, apoi am văzut că medievalismul ăsta s-a propagat în Ardeal: Cluj, Baia Mare, Timişoara. Acum, cu coronavirusul, s-a găsit şi scuza: italienii nu mai au voie nici măcar să se pupe între ei, de ce am accepta noi să ne ia străinii aerul, slujba şi pâinea?!

Ce vrea, de fapt, Ciolacu? Vrea revigorarea aripei naţionaliste a PSD, cea moştenită prin Olguţa Vasilescu de la PRM-ul tribunului Vadim Tudor. Ciolăcel n-a aflat că roşiile româneşti sunt mai proaste, mai pline de pesticide, mai dăunătoare, adică, decât cele venite din Grecia sau Spania. O spun chiar cercetătorii români, care au făcut şi ei nişte studii de calitate. Şeful celui mai mare partid politic din România n-a aflat nici măcar că reţeta Coca Cola e un secret bine păzit, nu poţi falsifica ce nu ai. Pasta de dinţi... Hai să fim serioşi, legenda asta cu falsurile, cu ciocolata, cu pasta de dinţi altfel la elveţieni sau austrieci decât la români, păi e clar că nu sunt la fel, pentru că nici preţurile nu-s la fel, preţurile se adaptează nivelului de trai al oamenilor din ţara care importă produsele respective. Dar nu doar preţul se adaptează nevoilor, ci şi calitatea, normal, nu?

Oricum, e o aiureală să te cheme Ciolacu, să conduci un partid care a guvernat 25 de ani din ultimii 30 şi să te plângi că se importă prea mult. Păi cine a crescut până la cer importurile, cine a dereglat complet balanţa de plăţi, aducându-i în sapă de lemn pe producătorii autohtoni? Naţionalism ieftin, gargară pentru proşti la o televiziune care habar n-am de ce îl invită pe ipochimen să ne lumineze la ore de vârf.

Am aflat, totuşi, ceva: naţionalistul de omenie Nicolae Ceauşescu a făcut pui politici. Spiritul lui s-a transmis nealterat către Ion Iliescu, apoi l-a contaminat pe Liviu Dragnea şi n-a pierit nici la urmaşii săi pesedişti de-a şaptea spiţă: Dăncilă, Ciolacu şi cine-o mai fi. Ne-am îmbogăţit cu pesticide pe care le folosim în neştire, cu străini pe care-i refuzăm din raţiuni medievale, cu produse din import pe care le-am putea face în ţară fără mari eforturi.

Nu rămâne decât să apreciem justa măsură a naţionalismului întunecat de factură FSN-PSD-PRM: este Marcel Ciolacu omul potrivit să acuze perfidul Occident de complot împotriva naivei Românii?