Ideea unor întrebări şi răspunsuri despre subiectul din titlu aparţine Forumului Civic al Românilor din Harghita, Covasna şi Mureş,  al cărui Birou de Presă ne-a livrat un document extrem de necesar şi obiectiv conţinând interpretarea rezultatelor unei cercetări sociolgice pe bază de chestionar realizată de Forum. Cu câteva luni bune în urmă, Forumul a transmis acest chestionar unor conducători de ONG, primari, feţe bisericeşti, oameni de cultură, cadre didactice, lideri de partide politice de etnie română din cele trei judeţe. Pe scurt, reprezentanţi ai comunităţilor româneşti din cele mai diverse domenii.

În ziarul nostru de miercuri aţi putut citi comunicatul Biroului de presă al Forumului cu privire la rezultatele acestui chestionar. Dacă l-aţi sărit, cumva, aţi pierdut o lectură interesantă, care dezvăluie o realitate în general protejată prin tăcere. Aceea că românii din HarCov se bazează prea mult pe ajutorul statului şi prea puţin pe iniţiativa privată specifică economiei de piaţă. Altfel spus, ne-ar plăcea „capitalismul asistenţial”, o struţo-cămilă care există, eventual, la chinezi, ei transformând unele zone ale ţării comuniste în „lagăre” de bunăstare capitalistă.

Dar să revenim la documentul nostru, pe care o să vă rog să-l citiţi dacă cumva n-aţi făcut-o. Răspunsurile la chestionar nasc, cel puţin în mintea mea, alte întrebări: până să ne ajute statul, până să-şi dea seama guvernele ce ne trebuie şi de ce plângem, ce facem noi pentru păstrarea propriei noastre identităţi? Ce facem noi pentru a-i sensibiliza pe cei de la care aşteptăm sprijin şi înţelegere? E suficient să arborăm drapele tricolore româneşti de două ori pe an, să facem un bal-spectacol de 1 Decembrie ca să ni se pară că „noi suntem aici pe veci stăpâni?”. Mie mi se pare că e mult prea puţin, că nu doar instituţiile statului ar trebui să facă mai mult pentru noi toţi, că fiecare dintre cei care simt româneşte poate avea ceva de spus în apărarea şi pentru bunăstarea lui şi familiei lui. 

Oare ne-a trecut vreodată prin minte că „stăpâni” s-ar putea să fie un cuvânt greu digerabil pentru majoritatea locală de etnie maghiară? Înclin să cred că nu. Funcţionează, în schimb, idila perfect balcanică cu „capra vecinului”. Da, maghiarii din HarCov sunt mult mai eficienţi decât românii. De ce? Pentru că sunt sprijiniţi eficient de politicienii lor, de Bisericile lor, de instituţiile pe care şi le-au creat. Da, sunt sprijiniţi şi de „mama” Ungaria, şi de statul „tată” român. Forumul Civic estimează, pe bază de date concrete, la 46 milioane de euro fondurile primite de comunităţile maghiare prin UDMR în ultimii 10 ani.

Bun, ei au voie să fie „asistenţiali” şi noi nu? Păi gândiţi-vă puţin, ei sunt minoritarii, nu noi! Prin urmare, ei au voie să ceară orice şi oricât atât de la statul român, cât şi de la statul maghiar. Noi, românii, suntem în Harghita şi Covasna într-o situaţie ciudată: şi minoritari, şi majoritari. Am mai vorbit noi despre asta, am mai tratat „ciudăţenia”. Cu mulţi ani în urmă propuneam, împreună cu câţiva oameni politici din judeţ, ca românii din HarCov să se declare minoritate. Ideea n-a stârnit decât critici patriotice, în parte de înţeles. E complicat să fii minoritar în propria ta ţară, este?

Îi invidiem pe maghiari că obţin privilegii şi avantaje care nouă ne sunt refuzate. Da, ei obţin toate astea pentru că fac politici eficiente, pentru că au oameni care îşi folosesc cu inteligenţă calitatea de membri ai unui partid-balama de 6-7% în Parlament, de care nicio Putere din România nu s-a putut lipsi. Ce fac, cum muncesc parlamentarii, guvernanţii şi politicienii români din HarCov pentru „minoritatea” românească pe plan local? Mi se face rău doar când mă gândesc la subiectul ăsta, la oamenii care îi reprezintă pe români într-un Parlament de care începe să ne fie nu doar ruşine, ci şi teamă.

Citind documentul extrem de util emis de Biroul de presă al Forumului Civic, am remarcat cel puţin două lucruri: 1. E cazul să ne bizuim mai mult pe noi, pe iniţiativa şi inteligenţa noastră, nu pe ajutorul unui stat român aflat de prea multă vreme în degringoladă, preocupat doar de „elita” politico-administrativă, nu şi de cetăţenii obişnuiţi. 2. Românii, minoritari numeric în HarCov, nu sunt mai prejos decât majoritarii locali decât atunci când sunt indiferenţi, dezbinaţi, blazaţi, când refuză să coboare din „înălţimi” pentru un vot amărât la alegerile europarlamentare, prezidenţiale, locale sau naţionale.

Da, e bine să fim vocali, pretenţioşi şi critici atunci când e vorba de  drapele, imnuri şi tot ce înseamnă identitate naţională şi patriotism luminat. Dar ar fi şi mai bine dacă am reuşi să ne creăm propriul sistem imunitar împotriva nepăsării unei clase politice corupte şi analfabete, profund dezinteresată de prezentul şi viitorul românilor de pretutindeni, nu doar din HarCov. La această oră nu majoritarii minoritari maghiari sau români sunt problema României, ci chiar câteva instituţii esenţiale ale statului român: Parlamentul, Guvernul, Justiţia, Preşedinţia. Şi cam tot ce înseamnă lupta oarbă a Puterii împotriva statului de drept.