După cum ne anunţă, ritos, însuşi Împăratul Finanţelor Româneşti, Eugen Teodorovici, acest adevărat Moş Crăciun cu plete dalbe, preşedintele României n-ar trebui să se ocupe de economia şi finanţele României pentru că n-a rezolvat problema nedreptăţilor din Justiţie. Cum ar fi zis o pedistă pe vremuri, „ciocu’ mic, Klause, că acum noi împărţim dreptatea“...

Care ar fi nedreptăţile din Justiţie? De pildă, conform aceluiaşi Teodorovici, există „oameni care au stat pe nedrept în închisoare“. De ei ar trebuie să se ocupe Iohannis, nu de fondurile europene şi piloane de pensii. Cred că se gândeşte mult Moşul nostru la Dan Voiculescu, „întâiul nedreptăţit al ţării“. Şi-ar mai fi doi-trei, din aceeaşi gaşcă politică inocentă. Sau, poate, se referă la cei care sunt condamnaţi la domiciliu până se judecă procesul. Ori s-o fi gândit la Radu Mazăre şi Sebi Ghiţă, care n-au suportat nici măcar gândul că pot sta în Beciul Domnesc câteva nopţi... De fapt, cred că-i mult mai simplu: băieţii ăştia se cred atât de deştepţi, încât nu suportă să le sufle cineva în ciorba lungă pe care ne-o servesc nouă, proştilor, de trei ori pe zi.

Ajungem iar şi iar de unde-am pornit: e obligatoriu ca un politician (pentru că despre ei e vorba, îi doare-n cot pe Teodorovici şi Toader de mama cu trei copii care-a fost condamnată la trei ani de închisoare cu executare pentru că a furat ceva de mâncare pentru copii...) acuzat de procurori să şi fie condamnat de judecători?! Dacă spre asta mergeţi voi, pesediştii fruntaşi, e-n regulă, dar spuneţi-o clar şi răspicat, să ştie şi restul lumii, s-ar putea să mai găsiţi nişte voturi printre cei care cred că un procuror sau un judecător nu pot greşi. Pot, sunt şi printre ei proşti, vânduţi, şantajabili. Dar ăştia nu formează majoritatea, nucleul e bun, nu ne putem permite să generalizăm doar pentru câteva cazuri.

Eu, care n-am în general milă de politicieni (ştiu ei de ce...), cred că normal tocmai asta e, să nu facă judecătorul ce-i cere procurorul. Sau măcar nu întotdeauna. Altfel, desigur, e neplăcut să fii acuzat, judecat de presă şi de populaţie, dar... astea-s riscurile pe care ţi le asumi nu doar atunci când te angajezi într-o bătălie politică, ci şi când te situezi la limita legii, ori în afara ei, în viaţa ta public-privată de politician sau om de afaceri. Nu prea îţi mai aparţii în acel moment, eşti la dispoziţia „maselor largi populare“, cum se spunea pe vremuri. Cu tot ce înseamnă asta, bun şi rău.

De fapt, rostul intervenţiei finanţistului Teodorovici este să aburească pe cine mai poate: dom’le, vedeţi că preşedintele se ocupă de ce nu trebuie, n-are grijă de lucrurile importante, cum ar fi Justiţia, se bagă unde nu se pricepe. E drept, n-o fi Iohannis doctor în economie şi finanţe, dar atunci când eşti sub papucul unui premier semianalfabet nu prea ai girul moral să critici „amatorismul“ preşedintelui. Măcar Iohannis are nişte consilieri în domeniile astea, Viorica Vasilica îl are pe... Vâlcov, unul cu amintiri nu tocmai plăcute despre Justiţie şi afaceri cu tablouri. Un fel de amintiri despre... viitor, încă se judecă pricina.

Adevărul e altul, Moşule: planurile voastre cu Economia, Finanţele şi Justiţia nu rezistă contactului cu realitatea dură, ba mai sunt şi devoalate de specialiştii în materie de la Uniunea Europeană, Comisia de la Veneţia, GRECO şi alte instituţii europene. Nici ăştia nu s-or fi pricepând?! Aoleu, ce v-ar mai place să vă lase UE să vă faceţi de cap, ce trai pe capul vostru!!! Dar UE şi instituţiile ei vă sperie şi vă face să daţi din colţ în colţ. Încrederea românilor în Uniunea Europeană e la o cotă de peste 50%, iar asta e altă problemă cu care vă veţi confrunta, pentru că n-aţi reuşit să-i lămuriţi pe români că-i mai bine fără Uniunea Europeană decât cu... Aţi intrat într-o cârdăşie aiurea cu „răzvrătiţii“ amatori de politici autoritariste iliberale din estul european şi-acum nu mai ştiţi pe unde s-o-ntoarceţi. E simplu, veţi merge pe drumul vostru, unul care cu siguranţă se-nfundă, problema e că ne trageţi şi pe noi după voi, ceea ce nu e chiar în regulă.

Cum ne facem bine? Nu-s decât două soluţii: ori scăpăm de amatorismul vostru vinovat înainte de termen, ori aşteptăm votul din 2020. În ambele cazuri, sunt mai multe rele decât bune. Doar că a treia cale, cea în care se presupune c-aţi fi în stare să vă reformaţi voi şi să fiţi voi nişte conducători corecţi şi cinstiţi, calea asta nu mai există. Ne-aţi lămurit de multă vreme în materia asta, nu mai e un  mister decât pentru veniţii de pe Lună. Aici ne-aţi adus, troglodiţilor, cu minciunile şi manipulările voastre!