Vasile Bănescu scrie dur despre monştrii cu chip de oameni: filantropi şi credincioşi care îi furau, îi băteau şi le furau pensiile bătrânilor plătitori de sume uriaşe contra cazare-masă-servicii medicale în „azilele groazei”. În aceste cămine aflate în Voluntari şi Afumaţi nu aveau însă parte nici de paturi curate, nici de mese consistente, nici de servicii medicale care să motiveze costurile (între 4.000 şi 7.000 de lei pe lună plăteau bătrânii pentru „luxul” de a trăi ca nişte cerşetori în azile).

Prima reacţie a vinovaţilor – unii dintre ei, cei mai mulţi, fiind apropiaţi de PSD, prin filiera de partid şi înrudirile ministrului Familiei, Gabriela Firea Pandele – a fost: „Nu suntem vinovaţi, n-am făcut nimic, totul nu e decât o înscenare politică”...

E uşor să dai vina pe politică atunci când nu ai alte argumente care să te scoată din haznaua în care te-au băgat afacerile, rudele, lăcomia, neomenia. Soţul soţiei sale, primarul Pandele din Voluntari, chiar îi ceartă pe „opozanţii” din sânul Bisericii, insistând asupra ajutorului financiar pe care familia Pandele şi Primăria Voluntari l-au oferit Patriarhiei în construirea Mitropoliei. Gogomanul pare dispus chiar să-şi ia acasă acoperişul vreunei bisericuţe care s-ar fi dăruit din mare mila sa...

E clar, dacă eşti credincios şi filantrop nu-i obligatoriu să fii şi ca familia Pandele-Firea, aurită pe dinafară şi întunecată, de plumb, pe dinlăuntru. (Ştie d-na Firea cum e cu plumbul, că a umblat destul în tinereţe prin oraşul lui Bacovia). Dar uite că apar tot mai mulţi monştri cu chip de credincioşi degrabă închinători la toate icoanele de pe drumuri, darnici cu preoţii şi duri cu cei care nu respectă sfintele reguli ale îndumnezeirii. Şi totuşi, în intimitatea vieţii sau profesiei lor, nişte ticăloşi cu acte-n regulă, hoţi de bani, de mâncare şi de suflete pierdute în mizeria unor azile din altă epocă.

Destul despre nenorociţii ăştia care-şi bat joc de bătrâni şi bolnavi, mă doare pe mine sufletul, nu pe ei, deci nu merită. 

Dar subiectul nu dispare peste noapte, aşa că empaticii reprezentanţi ai statului se adună într-o „şedinţă de lucru” urgentă: miniştri, premier, înalte autorităţi. Presa nu are acces la lucrări, totul e secret, iese cu declaraţii scurte la final premierul Ciolacu. Care, paralizat de teamă faţă de familia Pandele plină de „gloanţe” sub formă de voturi şi donaţii pentru PSD, trece sub tăcere marii vinovaţi, răul primordial, insistând în schimb asupra „acarilor Păun”, puşi deja sub acuzare de către procurori. 

Premierul anunţă controale urgente, radicale, totale, în întreaga ţară, la toate căminele de bătrâni de stat sau private. „Într-o săptămână, vreau să fie gata, să ştim totul despre azile, autorizaţii, personal etc.”. Cu viteza luminii, într-o lună de vacanţe, premierul vrea să ne facă să credem nu doar în bunele lui intenţii, ci şi în riguroasa lui judecată, dreaptă şi nepărtinitoare.

Să se termine odată cu dezastrul ăsta! – pare să fie sloganul sub care se întâmplă nemaivăzutele controale ale statului asupra protejaţilor săi, funcţionari de diverse ranguri. Ca să ne convingă că trecerea „de la fapte la vorbe” nu e decât o uşoară uitare de sine, într-o declaraţie de presă, premierul face apel la ajutorul Bisericii Ortodoxe şi la ONG-uri, amintindu-şi cu ocazia asta că BOR ar trebui să se ocupe şi de oamenii amărâţi, abandonaţi sau suferinzi, nu doar de turle aurite şi ziduri groase construite cu bani de la credincioşii bogaţi contra „diligenţe” care le permit să mintă, să fure, să-şi bată joc de oameni şi de cele sfinte.

Daţi-mi voie să fiu convins că furtuna asta va trece repede, familia Pandele-Firea va ieşi mai viguroasă politic prin victimizare, iar adevăraţii vinovaţi vor continua să facă ce ştiu ei mai bine: să fure, să mintă, să înşele, să-şi bată joc de amărâţii pe care-i storc de bani, de case, de sănătate. Românii uită repede, iar autorităţile statului uită chiar mai repede decât cei care-i votează în neştire şi, probabil, în necunoştinţă de cauză.