Sunt busculat de senzaţii de tot felul: Covidul personal, Covidul naţional, Covidul general, rezultatul alegerilor, surpriza fioroasă AUR, noua guvernare, noul parlament, noii şi vechii „idioţi utili”... Şi, peste toate, cum dracu’ să-i zică un prost de arbitru de rezervă unui negru, negru! Impardonabil, de neiertat, s-au răsculat turcii cu democratul şi eliberatorul Erdogan în frunte, românii au ajuns oaia neagră a Europei fotbalistice şi corecte politico-etnic. Culoarea devine discriminatorie, m-a întrebat un cititor OCV: „Am voie să cer la un magazin daţi-mi un kil de struguri negri?”. I-am răspuns: „Cere un kil de struguri de culoare. Sau mai bine dă-i încolo de struguri, ia şi tu nişte portocale, sau avocado, să n-ai treabă cu Discriminarea”...

În toată nebunia asta covidaurită visez să retrăiesc senzaţii demult interzise sufletului românului în luna lui Moş Crăciun: concordie, creştinism luminat, interes naţional major, sclipiri de inteligenţă, iertare şi umor. Dar mă trezesc dimineaţa şi-mi dau seama că  visul e interzis firilor sensibile, în România 2020 trebuie să fii tare ca stânca Iohannis, ca baioneta militarului Ciucă, ori precum contabilitatea lui Câţu, altfel nu poţi face un guvern. Pe de altă parte, în 30 de ani de libertate urmaşii „tătucului” Iliescu ne-au învăţat un lucru: în România nu poate să existe democraţie şi guvernare preafericite fără PSD.  Este un mit pe care încearcă unii să-l dărâme acum.

De extrema naţionalistă românească apărută peste noapte e inutil să zici ceva, îţi aduci aminte de Vadim şi parcă începi să-l regreţi pe tribun, avea stil şi vorbe la purtător, nu greşea la gramatică şi dădea  bine în versuri. Vadimii Covid vor impune un nou substantiv comun: şoşoaca. Umbli cu şoşoaca, şoşocăieşti şi alte derivate. Nu vor la guvernare, le pute totul, dar vor să-l suspende pe preşedintele Iohannis. Curat anarhie şi extremism, coane Fănică... Atât despre ei, nu cred că merită  mai mult, măruntul rating sau „like”-urile cotidiene nu pot anihila senzaţia de gol când te uiţi spre figurile politice adunate în noul partid.

Premierul anunţat de PNL: Florin Câţu. Vai de noi şi vai de el dacă nu-i ies jocurile! Am reţinut nişte vorbe ale useristului Cristian Seidler: „Dacă nu vom demonstra că am învăţat ceva în aceşti 30 de ani de haos înseamnă că ne merităm soarta”... Cam aşa e, e suficient să te uiţi puţin înapoi şi să-ţi dai seama ce e bine şi ce nu e bine să faci într-o guvernare de coaliţie. Nu ştiu, însă, dacă Seidler are vreun cuvânt de spus în USR, acolo  dictează alţii. Şi nu ştiu cine mai e şeful în PNL: Orban, Iohannis?! Vom vedea...

Un lucru e clar: Ciolacu a învăţat ceva de la Trump – nu acceptă că se poate fără el şi partidul lui. Dacă PSD nu e, nimic nu e! Să vedem şi ce-au învăţat PNL şi UDMR, că USR-PLUS e mai nou, din experienţele nefericite pe care le-am trăit cu toţii pe vremea CDR şi USL.

Că veni vorba de UDMR, trebuie să recunosc superioritatea discursului politic al maghiarilor în comparaţie cu ceea ce livrează câteva dintre partidele româneşti implicate în bătălia parlamentară. Nu e o noutate, politicienii maghiari dau lecţii de logică şi loialitate de vreo 30 de ani. Nu ne-a plăcut întotdeauna, n-au servit întotdeauna pe cei mai buni, ne-au agasat cu pretenţiile lor de minoritate majoritară, dar au rămas fideli unor principii necunoscute şi la această oră multor politicieni de etnie română.

Se aud trâmbiţe de luptă, zăngănit de arme, vorbe fără susţinere. Politicienii români din viitoarea Opoziţie îşi rezervă dreptul de a trage de timp, de a nu vedea interesul naţional. E doar treaba lor? Nu, e şi treaba noastră. Când politicieni iresponsabili se pregătesc să dea foc ţării, e nevoie de „pompieri” care să stingă incendiul. Îmi place să cred că pompierii ăştia există undeva în România anonimă, nevăzută, neauzită.