OPINII 28 noiembrie 2017

EDITORIAL. Minoritarii s-au trezit, majoritarii se încarcă

de Dumitru Manolăchescu | 862 vizualizări

Nu, de data asta nu despre noi, minoritarii etnici din HarCov va fi vorba, ci despre noi, minoritarii ca opţiune politică. Duminică seara am văzut zeci de mii de oameni protestând, din nou, pe străzile marilor oraşe. Împotriva abuzului, împotriva minciunii, împotriva dispreţului în care ne îmbălsămează, ca pe nişte mumii în devenire, coaliţia PSD-ALDE. Se închide un cerc vicios, de la alegerile din iarna trecută la protestele din iarna asta. Un an în care noi, ca naţiune, n-am făcut nimic, un an care a trecut pe lângă România ca trenul prezidenţial prin halta Chichiş. Un an pierdut de România şi de cei mai mulţi dintre români pe mâna unei coaliţii care îi distruge nu doar prezentul, ci şi viitorul. 

Dar nu pentru toţi este pierdut acest an. Uite că există încă vreo 40% dintre români care cred că lucrurile merg bine în ţară, că trăim cum şi cât trebuie, că avem de toate, prea multe închisori şi prea multă libertate chiar... Cine sunt aceşti oameni, care formează aproape întotdeauna o majoritate electorală, şi cine suntem noi, cei care ne mulţumim cu protestele de „după”?

E o întrebare care mă frământă. Mă uit la cei care defilează pe străzi şi strigă pentru libertate, pentru cinste, pentru corectitudine politică şi nu mă pot bucura suficient, nu-mi pot reprima o strângere de inimă. În spatele fiecărui român care apără statul de drept şi Justiţia în stradă stau alţi doi români cărora subiectul le e indiferent – asta în cel mai bun caz, pentru că de obicei ceilalţi doi sunt în stare să sară la beregata oricui zice ceva împotriva PSDragnea. Ei au dreptate când spun: „Ţara nu poate fi condusă prin proteste de stradă permanente”. Aşa este, nu aşa se conduce o ţară, dar găsiţi-i, totuşi, pe cei vinovaţi! Pentru că nu minoritatea, ci majoritatea dictează într-o democraţie funcţională.

Şi-atunci, ajungem de unde am plecat. Ce facem, de ce ne agităm, pe cine reprezentăm? Am spus mereu şi nu voi conteni să repet: nu putem face nimic până la alegeri. Abia la viitoarele „parlamentare” România va avea o ocazie să intre pe calea dreaptă şi luminată. Şi-mi tot vine să urlu: unde aţi fost, dragii mei, în decembrie 2016?! De ce n-aţi mers, atunci, la vot?! Au n-aţi ştiut de ce e în stare PSDragnea?! Poate v-a fost lene şi-aţi mormăit „nu-i treaba mea, politica o fac alţii, eu am o lefuşoară şi mă descurc”... Uite că nu-i bine deloc, uite că politica e treaba tuturor, să stai pe cuptor, la căldură, nu-i o opţiune decât pentru cei care cred în dictatura prostiei, hoţiei şi minciunii.

Mă bucur de fiecare dată când mi se pare că naţia asta se deşteaptă. Dar mă oboseşte nevoia perpetuă de deşteptare din „somnul cel de moarte”. Ne deşteptăm rar şi puţin şi dormim mult. Deşteptarea e scurtă, viaţa ne ameţeşte şi uităm de noi rapid. Moment în care „băieţii deştepţi” ne toarnă în creieraş somniferul cu promisiuni, ca un cântec de sirenă rătăcită pe lacul Belina din Teleorman sau pe alte ape cu potenţial turistic. Adormim din nou şi nici măcar nu ne dăm seama cât de repede trece viaţa pe lângă noi.

Noi, minoritarii, ieşim acum în stradă pentru că n-am fost atunci când trebuia într-o cabină de vot. Sau am fost, dar degeaba... Ei, majoritarii, stau acum în case şi se încarcă de ură şi dispreţ împotriva minoritarilor care nu-i reprezintă şi nu-l lasă pe Dragnea să mai dea 10 lei la pensie. Şi fac asta pentru că atunci când trebuia s-au dus la vot şi-au votat cum au crezut ei că e mai bine.

Şi totuşi, Strada trebuie ascultată, pentru că Strada spune ceva. România nu poate merge înainte câtă vreme Puterea nu va avea ochi să vadă şi urechi să audă durerile şi dorinţele Străzii. Din păcate, singura preocupare a PSDragnea la această oră e să descopere cine stă în spatele protestelor... Iar asta îmi întăreşte convingerea că proştii şi hoţii care ne conduc spre nicăieri ne cred pe toţi nişte buimaci uşor manipulabili, uşor de speriat, de cumpărat, de adormit.

Eroarea asta le poate fi fatală. Pentru că, meştere Daea, s-au deşteptat „oile”, nu mai merg cu capul în pământ de frica televiziunilor mogulilor sau a cailor Jandarmeriei. Să vedem cât va ţine deşteptarea asta, cât va dura până când „sirena” din Teleorman să ne adoarmă din nou... Nu mizaţi prea mult pe îndelungata lui somnolenţă şi nici pe frica lui de „bâtă”, între timp e posibil ca poporul ăsta adormit, dar inteligent, să fi învăţat câte ceva.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.