România este bolnavă de multă vreme. Prin decembrie 89 şi câteva luni (pentru mine au fost chiar ani) după am crezut că ne-am făcut bine sau că măcar suntem pe drumul cel bun, am găsit diagnosticul şi urmăm medicaţia corectă. N-a fost deloc aşa, urmaşii PCR ne-au mai păcălit o dată, au venit apoi „dizidenţii” ţărănişti, vraişte şi ei, porniţi pe recuperări „in integrum” dar incapabili să ofere o soluţie de bună guvernare. Suficient să reapară Iliescu, Năstase şi camarila la ambele Palate ale Puterii, dar mai ales la instituţii cheie din Justiţie, Economie şi Finanţe.

Nu ţin lecţii de istorie contemporană, vreau doar să vă aduc aminte că am fost părtaşi cu toţii la experimentele astea. Am votat sau n-am votat, acum nu mai are nicio importanţă. Rezultatul este cel pe care-l vedem: nişte liberali obosiţi să tot lupte cu morile de vânt, obosiţi de propriul lor trecut, de pietrele de moară care le mai atârnă unora de picioare, se chinuie să nu lase România pe mâinile unor borfaşi care se cred politicieni de elită doar pentru că sunt şmecheri. Se chinuie rău, pentru că e greu la deal cu boii mici...

Aici ajungem la ce spuneam ieri: cu cine vor partidele să însănătoşească România? S-o vindece nu doar de Covid 19, ci şi de hoţie, de prea-curvie politică, de minciună, de prostie şi toate câte-or mai fi, că e jenant să înşir tot ce-mi vine în minte după neagra zi de miercuri, 12 august 2020, când pesediştii s-au dat în stambă într-un mod grotesc în Parlament...

Ce avem, deci, pe la partide? Să luăm, de pildă, marele PSD, care a ajuns de râsul lumii de la Dragnea încoace, trecând pe la Grindeanu, Tudose, Bădălău, Nicolicea, Teodorovici, Firea, Toader, Iordache, Dăncilă, Ciolacu. Analfabeţi cu diplome făcute la comandă prin micile târguri. Acum, urma vrea să scape turma de oprobiul public care se anunţă la alegeri – Ciolacu, adică, şi-a găsit ajutoare pe care contează ca să fie ales preşedinte PSD. Cu aceiaşi oameni, aceiaşi nepricepuţi antieuropeni la care au renunţat rând pe rând în ultimii 2-3 ani, Ciolacu vrea să ne convingă să mai votăm o dată PSD, că s-a reformat chipurile. E drept, Teodorovici e acum din altă tabără, e contracandidatul lui Ciolacu la preşedinţie, dar sunt sigur că se va găsi şi pentru el o funcţie după ce câştigă Marcel alegerile interne.

PSD vrea să reformeze ţara pe stil vechi, să arunce cu bani în populaţie şi-apoi... Dumnezeu cu mila. N-are oameni capabili nici măcar de portari pe la Guvern. Dar vrea la Putere şi aruncă România în haos cu moţiuni de cenzură. Vom vedea dacă va reuşi, oalele sparte oricum tot noi le vom plăti. Ei sunt imuni şi nesimţiţi.

PNL, spuneam, se chinuie. Măcar asta se vede şi merită o vorbă bună, dacă nu cumva şi-un vot. Mai are de lucrat partidul lui Orban, dar există voinţă şi cred că liberalii au şi soluţii. N-au cum să lupte cu pesediştii făcând pe sfinţii care nu racolează, nu iau de la alţii... De unde atunci o majoritate la moţiune, de pildă?!

USR-PLUS ar trebui să fie varianta optimă. Nu este pentru că nu s-a trezit. Şi au un Dan Barna care nu ştie ce vrea. Sau ştie, dar nu poate. S-ar putea să fie o soluţie pentru viitor. Deocamdată useriştii sunt absolut necesari unei solide guvernări de dreapta, aşteptată de ceva vreme.

Ar mai fi ceva? Mă rog, UDMR, PMP – cantităţi oarecum neglijabile, chiar dacă uneori esenţiale – vezi aportul parşiv al partidelor de buzunar conduse de Tăriceanu şi Ponta la catastrofa pesedistă trecută, prezentă şi... cam atât. Că viitor nu mai au.

Aveţi de unde să alegeţi? Nu prea. Şi totuşi, trebuie. În toamna asta e „lupta cea mare”, după care România va şti unde se află pe harta politică a Europei şi a lumii.