Trădări am mai văzut noi în politica românească şi în orice politică din lumea asta „democrat-civilizatoare” (ghilimelele vor să accentueze percepţia românească asupra acestor cuvinte). Trădarea cea de pe urmă, cum ar veni în sens biblic, mă lasă însă ori fără replică, ori cu prea multe de spus. Să alegem calea de mijloc. Voi comenta nu câte şi ce are unul şi câte n-are altul, că asta ştiţi deja, ne vom concentra puţin pe cum ar fi fost dacă n-ar fi fost.

Cu o remarcă: fostul ministru userist Cristian Ghinea, cel care a rezolvat PNRR-ul aducător de miliarde de euro de la UE, i-a sfătuit pe liberali să lase Finanţele la PSD, măcar aşa aceştia vor fi obligaţi să dea piept cu realitatea, să facă doar ce se poate şi ce au voie să facă, fără să dea vina pe alţii. L-au ascultat, se pare, Ghinea e băiat deştept.

Se făcură, aşadar, din nou fraţi, aliaţi, pretini. De data asta într-o guvernare „rotativă”. O experienţă necunoscută încă la români. Nicio problemă pentru noi, vom fi din nou deschizători de drumuri în Europa: cresc pensiile, alocaţiile, indemnizaţiile. Cresc otova, adică iau 10% şi ăia cu 10.000 de lei pensie. Să fie, să se-adune, că e de unde, va domni la Ministerul Muncii Gabi Firea, care a lăsat Bucureştiul înglodat în datorii de le plăteşte amărâtul de Nicuşor Dan câţi ani o mai fi el primarul Capitalei. A aflat duamna că datoria întreţine prietenia... Dar nu ştie că asta nu se potriveşte oriunde şi oricând. Nu vrea să ştie că banii de la UE, miliardele alea multe, vin condiţionat de reforme, de legi drepte şi clare, de respectarea obligaţiilor pentru care ai semnat „propriu”.

Procentele astea în creştere la capitolul social ar fi fost altfel dacă la guvernare ar fi rămas PNL-USR-UDMR? Probabil că da, useriştii nu s-ar fi grăbit să dea bani la oameni, cred că s-ar fi pus mai degrabă pe investiţii şi reforme. E doar o părere, ştiu că-i antipatică multora care aşteaptă suta de lei în plus la leafă sau la pensie indiferent cât de mult ne costă suta aia de lei. Ce investiţii? Ce autostrăzi? Ce să fac eu cu autostrada, că n-am maşină şi nici loc de muncă, mai bine iau suta de lei în plus la pensie, la ajutor social, indemnizaţie sau cum s-o numi şi pup mâna care a dat, n-a luat. Cam aşa gândeşte o parte importantă a electoratului. Şi nu-i acuz pe cei care gândesc aşa, trăiesc foarte rău, de azi pe mâine, n-au avut noroc în viaţă, sunt amărâţi, n-au cum să gândească altfel. Inflaţie în creştere galopantă, preţuri mari la gaze-curent electric, depresia instalată de Covid 19 – toate relele lumii se abat pe românul sărac.

Dar aici se produce ruptura de realitate: nu poţi spera într-un viitor civilizat pentru tine şi pentru ţară fără nişte investiţii. Nu poţi spera să-i ţii pe tineri în ţară fără investiţii în infrastructură inteligentă. Oameni care stau la cozi interminabile ca să-şi ia tichetele de masă de 100 de lei pentru că s-au vaccinat vor fi mereu – coada a intrat în gena românului. Dar nu această categorie de populaţie, şi altele asemenea ei, ar trebui să facă politica guvernelor, populismul deşănţat nemotivat de o economie solidă nu duce nicăieri. Moment în care alegătorii încep să se împartă în tabere ireconciliabile: ce ai, bă, cu Pesedeu’, că n-a omorât pe nimeni, ţine cu săracii, creşte pensiile şi alocaţiile, dă-le dracu’ de investiţii, că tot n-are cine să se ducă la muncă...

Cam pe-acolo suntem, de fapt. Pandemia i-a ostilizat şi mai mult pe oameni. Vaccinul nu face bine, e o invenţie diavolească, nu ne poate apăra decât Dumnezeu. Punct, că la chestia asta nu mai ai ce spune, nu te pui cu credinţa omului. Altceva? Puţină cunoaştere, puţină logică, puţin respect pentru ştiinţă, puţină grijă pentru viitor? N-avem noi treabă cu amănuntele astea, trăim clipa, restul nu ne interesează. Iar alţii mai deştepţi decât cei care spun ce vrem noi să auzim nu există.

Aşa încât, această mare trădare naţională făptuită de cuplul profund toxic Iohannis-Cîţu (am uitat deja alte celebre cupluri toxice pesediste...) nu va fi amendată la viitoarele alegeri de către electoratul majoritar pesedist  pentru simplul motiv că la noi trădarea funcţionează, nu mai impresionează pe nimeni, ea a regula, nu excepţia. De la Caragiale încoace, de fapt şi mult înaintea lui, trădarea s-a infiltrat în gena politicianului, cu transmitere directă spre o anumită parte a electoratului majoritar. A rămas acolo până azi şi va rămâne acolo mult dincolo de azi. Trădarea e de viitor, ca şi populismul. Ca şi neghiobia celor care ne conduc.  Iar neghiobia asta ne duce direct la liberali, care vor pierde exact electoratul care-i reprezintă. Grav şi, aş zice, cu efecte imprevizibile pe termen mediu şi lung.

În concluzie: 1. USR a greşit când a părăsit intempestiv guvernarea de dragul ministrului Stelian Ion. 2. Dar USR n-a greşit când nu l-a mai vrut premier pe Florin Cîţu. 3. PNL nu şi-a dorit cu adevărat o guvernare cu USR, dacă şi-ar fi dorit ar fi renunţat din prima la Cîţu în favoarea lui Ciucă – soluţia de-atunci e şi soluţia de acum. 4. PNL şi Iohannis şi-au dorit refacerea USL; poate în ideea copierii modelului german, poate doar pentru a-l feri pe preşedinte de o posibilă suspendare... Nu ştim încă şi oricum n-ar fi fost de acceptat niciuna din soluţii, dar important e că liberalii au devenit insignifianţi într-o guvernare în care PSD dictează regulile.

Cine a trădat nu-i greu de înţeles. În pauza dintre două partide de golf şi-o preumblare cu schiurile pe munţi, marele sportiv stă pe un munte de orgoliu cu ştaif la Cotroceni. Nomine odiosa,  o să încep să scriu Iohannis cu „i” mic, ca pe vremuri „ceauşescu”. Că imediat începi să-i confunzi. Cu ce ne alegem noi din trădarea asta vom vedea mai repede decât ne-am dori.