Cei trei prieteni de la Răsărit care au speriat Vestul cu prostia şi minciunile lor s-au supărat pe „marele Licurici“ ca văcarul pe sat. Au fost invitaţi dar nu s-au dus la ceremonia dedicată Zilei SUA, care a avut loc la Ambasada acestei ţări la Bucureşti. Dragnea, Tăriceanu şi Viorica i-au lipsit pe americani de augustele prezenţe. N-a plâns nimeni, absenţa lor a stârnit zâmbete condescendente, cam aşa cum râzi de nişte nerozi care se dau mai mari decât sunt. Preşedintele Iohannis şi o sumă de intelectuali de prestigiu au compensat reparabila pierdere.

Nu s-a pus nici Ţara, nici Lumea la cale. Nu era cazul. Era vorba de o vizită de curtoazie, pe care ilustrissimii noştri demnitari au refuzat-o. Pagubă-n ciuperci, veţi spune, de ce vorbim despre asta?

Păi, hai să vedem: Dragnea, Tăriceanu şi Dăncilă sunt trei oameni importanţi ai României. Vrem-nu vrem, asta e! Aceşti oameni importanţi s-au supărat pe Uniunea Europeană pentru că-i monitorizează prin fel de fel de Comisii, pe Germania pentru că Iohannis vorbeşte limba lui Merkel, pe Franţa pentru că narcisistul Macron dă cu noi de pământ ori de câte ori oglinda deformează, în general oamenii ăştia sunt supăraţi pe toată lumea. Rămăsese America. Şi Donald, prietenul lui Liviu. Pe care trinomul din fruntea ţării părea gata să-l servească necondiţionat contra unui mic, neînsemnat serviciu: să nu mai pomenească America de lupta anticorupţie la români. Să se ocupe de alţii, de Coreea, de Rusia, să ne lase pe noi în balta noastră. Ceea ce nu s-a întâmplat, SUA şi UE continuă să ne critice şi să ne dea lecţii, de parc-am fi nişte idioţi fără cârmaci pricepuţi şi înţelepţi.

 Cum să nu te duci la Ambasada yankeilor de ziua lor?  Noroc că nu-i ia nimeni în serios pe ipochimenii ăştia, altfel ar fi fost un deranj inutil, bazat pe un orgoliu prostesc, pe o frică disperată de Justiţie a mai-marilor din capul mesei româneşti. Ce mai rămâne dacă ni se rupe şi de SUA?

Asta e o întrebare care are, din păcate, răspuns din partea trioletului conducător; ne rămân prieteni şi călăuzitori, în ordinea importanţei: Rusia, Coreea de Nord, Turcia, Ungaria, Moldova oligarhului Plahotniuc, Polonia, fostele republici sovietice apropiate ţarului Putin... Eventual Serbia, Madagascar şi toţi autocraţii antieuropeni din toate ţările UE. Cu ei vom defila într-o Eurasie pe care regimurile corupte şi autoritare din Europa o văd ca pe un adăpost al tuturor fărădelegilor.

După acest refuz tâmpit, pesediştii lui Dragnea, iliberalii lui Tăriceanu  şi udemeriştii lui Kelemen Hunor s-au apucat de măcelărit „abuzul în serviciu“. Prin reprezentanţii lor în comisia Iordache, îl vor scăpa de puşcărie pe Dragnea şi pe încă vreo câteva sute de funcţionari care îşi bat joc de legile statului în interes propriu sau în interesul partidului care-i stipendiază cu lefuri mari şi pensii speciale. Important e să nu se amestece America şi UE, în rest se descurcă cei trei, ajutaţi de CCR, Parlament şi câteva mii de protestatari care nu înţeleg nimic din ce li se-ntâmplă. Le creşte pensia cu o sută de lei de la 1 iulie, e suficient ca să-l pupe pe mustaţă pe Liviu şi să le ceară demisia lui Iohannis şi Kovesi.

Norocul acestei ţări e că oamenii care nu înţeleg au început să fie mai puţini decât cei care pricep pe ce lume şi în ce ţară vor să trăiască urmaşii lor şi copiii urmaşilor lor. Nu ştiu cât vor mai rezista protestatarii din Piaţa Victoriei, nu-mi dau seama câtă influenţă vor mai avea comisiile UE şi SUA asupra factorilor de decizie din România, dar un lucru mi se pare sigur încă de pe acum: partidele care încurajează şi girează corupţia, furtul, tâlhăria şi nepotismul – le numesc aici cu toată responsabilitatea: PSD, ALDE, UDMR, jumătate de la „alte naţionalităţi“, ceva din ce-a mai rămas din PMP şi o parte încă nedefinită de la PNL – nu vor mai avea peste doi ani nici jumătate din scorul obţinut la alegerile din 2016. Ăsta-i preţul, stimaţi tovarăşi! Din păcate, îl vom plăti cu toţii, vinovaţi sau nu. Oricum, e bine ca încrengătura asta de interese transpartinice bolnave să ştie că generaţiile care încep acum să voteze nu au nimic comun cu partidele care au îngropat în umilinţe şi disperare o naţiune debusolată.