Câteva sute de moldoveni şi maşinile lor umblătoare pe şoselele stricate ale Moldovei s-au aşezat în faţa porţilor Capitalei – un fel de „moldoveni ante-portas” ai secolului 21. Ar fi vrut să intre, cu maşini cu tot, până la Guvern pentru a protesta faţă de starea deplorabilă a infrastructurii rutiere în anul Centenarului. Un an în care cel mai firesc gest al oricărei guvernări responsabile ar fi fost întregirea României prin drumuri civilizate între regiunile istorice. Firescul, însă, nu este atât de uşor de înţeles şi de pus în operă de coaliţia tragi-comică Dragnea-Dăncilă-Tăriceanu. Drept pentru care, moldovenii mei s-au revoltat şi-au plecat spre Bucureşti. Nu cu furci, topoare şi coase, ca la 1907, ci cu maşinile pe care le strică oricum pe drumurile patriei.

Dar pentru ca bătaia de joc, indiferenţa şi dispreţul autorităţilor să fie complete, coloana de maşini a fost oprită de trupele de jandarmi şi la Focşani, şi pe la alte răscruci în drumul spre Bucureşti. Nu cumva să fie deranjată liniştea Capitalei şi a „primarului general al României”, cum se autointitulează primăriţa Firea. Şi n-a fost deranjată, manifestaţia moldovenilor fiind una mascată de autorităţi prin „mijloace specifice”.

Urâtă a fost nu doar reacţia nedemnă a primarului, ci şi cea a locuitorilor Capitalei. Care n-au catadicsit să-i sprijine în niciun fel pe protestatari. De parcă moldovenii ar fi venit de pe Lună, nu de la Iaşi, Bacău, Piatra Neamţ, Vaslui, Suceava, Focşani. De parcă n-ar fi cerut exact ce îşi doresc şi bucureştenii: o infrastructură rutieră civilizată în România, care să garanteze nu doar deplasarea facilă a românilor dintr-un colţ în altul al ţării, ci şi dezvoltarea economică a tuturor regiunilor patriei.

N-a existat comunicare între protestatarii din Moldova şi cetăţenii Capitalei. Nu ştiu de ce, poate e şi vina moldovenilor. Dar mi-aş fi dorit legături mai strânse între românii din ţară măcar acum, în anul Centenarului. N-a fost să fie, cu siguranţă vor mai fi prilejuri, dar „vizita” scurtă a moldovenilor la Bucureşti mi-a lăsat un gust amar. Asta chiar dacă scopul a fost atins: oamenii nu protestează doar pentru creşterea lefurilor, ci şi pentru ceva mult mai important – dezlegarea de glie. În anul de graţie 2018, românii sunt legaţi de comunele şi oraşele în care locuiesc nu prin legea lui Mihai Viteazul, ci prin inexistenţa unor drumuri circulabile. E mult mai simplu, nu?

Fie şi doar pentru acest dispreţ suveran faţă de poporul de grija căruia te lauzi că nu poţi dormi, eu aş amenda întregul Guvern Dăncilă pentru discriminarea românilor din cea mai oropsită regiune a ţării: Moldova. Dar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării se ocupă de alte lucruri, mult mai importante, nu-l poţi ierta pe unul care scrie pe  Facebook despre o doamnă care „se îngraşă pe banii statului”. Şi care-ar fi problema aici? Niciuna, desigur. Doar că d-na e din Teleorman şi e prietenă cu o membră a CNCD. Întâmplător, desigur, altfel onoraţii membri ai antidiscriminării n-au „parti-pri-uri” şi nici simpatii politice...