Întunericitul Mihai Tudose, acest Hagi Tudose vremelnic europarlamentar PSD, dă lecţii de viaţă la televiziuni. Fostul premier ne învaţă să nu facem economii la curent electric pentru că, nu-i aşa, nu i-am omorât pe cei mai iubiţi fii ai poporului la Revoluţie ca să stingem acum becurile în plus.

Te cruceşti şi nu prea, văzând atâta egoism şi mizerie morală la nivel înalt. Auziţi-l pe Hagi Tudose: „Nu o să fiu niciodată de acord să tăiem din consumul României ca să ajutăm pe altcineva!”... Bă, eşti prost?! Şi acest om a fost premier al unui guvern al României! Acest om ar fi trebuit să reformeze România, să digitalizeze, să scoată ţara din mocirlă... El, care nu ştie să folosească un card, care îşi ia leafa „bani în mână” pentru că nu are încredere în bănci, în progres, în Uniunea de la care primeşte arginţii. El, care nu are încredere în „altcineva”. El, care trăieşte doar pentru el şi-ai lui, eventual pentru şeful partidului care l-a făcut om mare...

E o „axă anti-UE” care se întinde de la Budapesta lui Viktor Orbán până la Balta Brăilei lui Tudose, trecând prin Cluj-Napoca şi, obligatoriu, prin Secuimea majoritară UDMR-FIDESZ. Axa asta vrea miliardele de euro de la UE, dar nu acceptă sancţiunile împotriva prietenului Putin şi nici privaţiunile impuse de economiile la gaz, curent şi restul. Economii care nu ne sărăcesc, ci ne îmbogăţesc măcar la buzunar, dacă sufletul lipseşte, pentru că mai puţine becuri arzând inutil înseamnă facturi mai mici de plătit în fiecare lună. Dar banii nu contează la Tudose europarlamentarul...

Apropo, ce-o fi căutând acolo un personaj politic pentru care solidaritatea europeană se opreşte la graniţele României?! Stai, frate, acasă şi vezi-ţi de Balta ta, mai trage eventual cu ochiul peste hotarul de N-V şi vezi pe ce drum închis îşi conduce Viktor Orbán ţara! Vezi câte miliarde vor pierde ungurii pentru că guvernul Orbán îşi face de cap cu statul de drept, cu priorităţile de politică externă şi, în general, cu tot ce înseamnă bun-simţ şi solidaritate în Uniunea Europeană!

Sunt absolut convins că lipsa de empatie a Hagi-ului nostru Tudose faţă de ucraineni nu are nicio legătură cu incultura economico-politică atent cultivată de şeful lui de partid, care îşi exprimă nesimţirea în aceiaşi termeni: „Striga mama la mine să sting lumina, nu vreau să fac şi eu la fel cu copiii mei”... Traume serioase, ce să zic... Cred că exact la fel gândeşte şi Mihai Tudose: adică de ce să facem noi, românii, economie la curent electric când fata mea are o firmă de distribuţie energie electrică?!

„Scapă cine poate, să uităm de solidaritatea europeană!”, mai zice Tudose. Şi acest om a fost prim-ministru, iar acum se pregăteşte să revină pe cai mari în ţară, într-un guvern condus de prietenul Marcel, traumatizatul... „Scapă cine poate” pare a fi deviza PSD pentru viitorul ciclu de guvernare, pe care îl va prelua de la alţi traumatizaţi politic. Că nu pot să nu mă-ntreb: cum să-ţi păstrezi capul întreg pe umeri într-o ţară condusă de nişte traumatizaţi interesaţi doar de persoanele lor?

„Scapă cine poate” strigă pacienţii pe culoarele unor spitale pline de infecţii nosocomiale. Dar ei sunt cei fericiţi, care au găsit un loc în schemă. Cei mai mulţi bolnavi stau pe la casele lor, pentru că durează 3-4-5 luni ca să te vadă un medic. Statul n-are bani pentru sănătatea noastră, aşa că Tudose are dreptate: scapă cine poate! Cu siguranţă, ei şi-ai lor pot mai mult decât noi, de-aia şi-au ales deviza asta.