Nu există discurs al vreunui lider politic maghiar care să nu ducă, într-un fel sau altul, la nevoia de autonomie teritorială pe criterii etnice. De ani de zile aceşti lideri repetă o lecţie pe care le-o predau periodic guvernatorii unor regiuni autonome din Tirolul de Sud: autonomia se poate obţine doar pe cale paşnică, adică doar cu acordul statului şi al populaţiei minoritare etnic în regiunea respectivă. Până la întâlnirea autorităţilor locale maghiare din HarCov şi Mureş, de joia trecută, cu reprezentanţi din regiunea autonomă Bolzano, ai noştri n-au reuşit să înveţe decât un prim capitol, cel destinat „dorinţelor”. „Sunt convins că autonomia rezolvă două probleme: pacea interetnică şi dezvoltarea economică”, a spus preşedintele Tamas Sandor joi, la conferinţa destinată colaborării dintre cele trei judeţe româneşti şi regiunea Bolzano.

N-am nicio idee despre cum ar rezolva autonomia teritorială pacea interetnică şi dezvoltarea economică. Poate că nu ştiu eu destule despre măreţul program elaborat de UDMR în acest scop. Sau poate ştiu prea multe şi tocmai de-aia nu pot să-i cred, poate că am trăit prea mult timp lângă ei şi-i cunosc prea bine. Inconstanţa în opinii şi declaraţii din partea liderilor UDMR prezenţi la întâlnirea de joi s-a văzut rapid. Preşedintele CJ Harghita, Borboly Csaba, vede altfel „armonia” şi dezvoltarea economică într-un viitor Ţinut Secuiesc autonom: „Comunitatea românească ar trebui să fie interesată să vorbească limba maghiară”, a declarat foarte sigur pe el Borboly, punctând că limba maghiară ar trebui să fie vorbită de toţi lucrătorii din administraţia publică locală, pentru a se evita episoadele discriminatorii. Să traduc: luaţi lecţii de limba maghiară, dragi minoritari români, că asta vă aduce autonomia teritorială! Ca să se evite discriminarea maghiarilor, îi discriminăm pe români, ce-i aşa de greu de înţeles? 

Totul e să ai răbdare şi să aştepţi, la politicienii din UDMR adevărul şi sinceritatea au foarte multe înfăţişări. După ce-am aflat, de la şefii CJ Covasna şi Harghita, cum e cu pacea interetnică şi dezvoltarea economică în Secuime, auzim noutăţi din „marea politică” minoritară la nivel naţional. Vineri şi sâmbătă a fost Congresul UDMR la Tg. Mureş. S-au citit mesaje, s-au spus lucruri, iar Tăriceanu a încercat să smulgă aplauzele asistenţei demonstrând prin viu grai că îi va fi imposibil să ocupe vreodată vreun post în administraţia publică locală din viitoarea regiune autonomă pacifistă HarCov.

Ce ne spunea, aşadar, dl. preşedinte Kelemen Hunor: „Relaţia majoritate-minoritate trebuie soluţionată pe termen lung şi cheia acestei soluţionări este legalizarea autonomiei, care nu se îndreaptă împotriva nimănui”. Ar trebui să ne unească viitorul, nu să fim despărţiţi de trecut – a mai spus dumnealui, ceea ce este foarte corect. Dar să revenim la ce ne doare: „Autonomia nu se îndreaptă împotriva nimănui”. Cum sună asta după ce dl. Borboly ne ameninţă cu „limba maghiară obligatorie în administraţia publică locală”, eventual pentru toţi românii care au un loc de muncă în HarCov şi Mureş? Vă spun eu, domnilor: nu sună deloc bine. Nu în acest fel veţi reuşi să construiţi încrederea şi pacea interetnică în România, n-aţi reuşit să învăţaţi mai nimic de la prietenii germani din Tirolul de Sud.

Apropo de dublul sau triplul discurs udemerist, tot de la dl. Kelemen aflăm că partidul etnicilor maghiari „îi înţelege pe judecătorii şi procurorii care au ieşit să protesteze, pentru că OUG pe Justiţie nu e în regulă”. Imposibil să-mi reprim o gravă nedumerire: păi dacă nu sunteţi de acord cu ce face PSD în Justiţie, de ce nu-i lăsaţi în plata Domnului? De ce-i sprijiniţi cu voturi vinovate în Parlament? De ce-i încurajaţi în distrugerea economiei de piaţă, a statului de drept şi a Justiţiei?

Adevărul e că nu mai cred demult în sinceritatea demersurilor unor lideri ai UDMR. M-am lămurit câte parale fac. La ei politica miroase de la o poştă a manipulare etnică, de regulă nu există nimic comun între programul lor politic, ţintit exclusiv pe nişte obsesii autonomiste, şi nevoile reale ale românilor şi maghiarilor care trăiesc în România mare. Altfel spus, nu mai am aşteptări de la segmentul politic numit UDMR, ai cărui lideri şi-au atins demult limitele. Tot ce mai putem spera în legătură cu acest subiect ar fi ca politicienii români să înţeleagă subtilităţile acestui dublu-triplu discurs şi să nu se mai lase păcăliţi.

Cât despre noi, minoritarii români din HarCov, nu putem decât să trăim cu o iluzie oferită de guvernatorul adjunct al regiunii Bolzano: „Drumul spre autonomie trebuie să fie paşnic. Încercaţi să investiţi în rezolvarea conflictelor, fiecare decizie luată pe plan local trebuie să fie foarte aproape de comunitate”. Sună bine, nu?