Te uiţi la ei cum dau din coate să-şi conserve privilegii, posturi, funcţii  şi-ţi vine să plângi: nenorociţii ăştia au subjugat România vreme de 30 de ani?! Te uiţi apoi înlăuntrul tău şi-n ochii vecinilor şi-ţi dai palme: noi i-am ales în aceşti 30 de ani pe hoţii, mincinoşii, analfabeţii ăştia?! Noi am acceptat să ne hotărască aceşti maimuţoi soarta vreme de 30 de ani?! Noi am acceptat bucuroşi şi recunoscători pomenile lor, procentele lor la pensii, lefurile lor mărite, noi am crezut în promisiunile lor mincinoase, irealizabile?! Noi ne-am amăgit cu 30 de arginţi otrăviţi în loc de progres, de civilizaţie, de reformă, de ţară europeană?!

Fură precum respiră. Asta i-au învăţat mentorii lor politici: Iliescu, Roman (ăsta a ajuns consilier general la Capitală împreună cu Mitică Dragomir şi Tata Puiu după ce-au pupat poala „moaştei” Firea), Năstase, Ponta, Dragnea, Ciolacu şi toţi ai lor. Dar au evoluat: nu mai transportă traseişti dintr-un loc în altul, nu mai apelează la votul multiplu, nu mai dau pungi cu ulei, zahăr şi făină alegătorilor scoşi de sărăcie cu mâna-ntinsă la porţi; mută frauda din ţară în secţiile de votare, falsează direct pe procesele verbale. S-au deşteptat în disperarea lor, fură cu toptanu’.

Aşa a ajuns candidata USR-PLUS-PNL la sectorul 1 să tremure pentru voturile furate „inteligent” în noaptea alegerilor, ajungând dimineaţa să aibă cu 12% mai puţin decât îi dădeau sondajele, ceea ce e imposibil, oricât de mult ar minţi alegătorii la ieşirea de la urne. Acolo s-a furat şi încă mult. Şi nu doar acolo, pentru că, dacă s-a putut la Bucureşti, cu siguranţă s-a putut fura şi la Craiova, la Galaţi, la Vaslui şi oriunde altundeva.

Uitaţi-vă la „ţaţa Firea”, cum îşi pune ea mâinile în şold şi-acuză pe toată lumea, inclusiv pe-ai ei susţinători, de pierderea alegerilor. Uitaţi-vă la şeful ei, Ciolacu, cum o alintă: „V-am spus eu că are spirit olimpic”... Să vomiţi, nu alta. Uitaţi-vă la senilul Tăriceanu cum o înfundă pe Firea, cu dreaptă logică de data asta: „Ea nu şi-a dorit alianţe, ea şi-a ales oamenii cu care urma să pătrundă în Consiliul general, nimeni nu a intervenit în deciziile ei. A reuşit un dezastru”. Uitaţi-vă la „omul de stânga”, Piedone, candidat şi primar ales în sectorul 5 până îl condamnă definitiv Justiţia pentru porcăriile de la Colectiv. „Să nu te arzi!”, slogăneşte din afişe nesimţitul care are 64 de morţi pe conştiinţă. Aceşti oameni au condus şi vor să mai conducă Bucureştiul, marile oraşe, România întreagă. Dacă-i lăsăm, o vor face.

Spuneam că se pot fura voturi oriunde, nu doar în Capitală. Rectific: nu chiar oriunde. La Sf. Gheorghe este exclus furtul, aici votul nu este interesant, atractiv, motivant. Suntem la aproape 200 km. de Bucureşti, nu se pot face comparaţii, sunt alte lumi, alte obiceiuri. Sigur, s-au încercat şi la noi „falsuri” la semnături, proastele obiceiuri se iau repede, ajung patru ani la Parlamentul din Capitală  ca să înceapă să-ţi placă să furi... La noi bătălia electorală s-a ilustrat prin muţenie. Candidaţii au tăcut. Şefii de partid au tăcut. Presa a tăcut, pentru că n-avea ce să zică. În aceste condiţii, maghiarii de la UDMR şi PPMT au jucat de unii singuri la o poartă stingheră, o miuţă tristă chiar şi pentru primarul Antal Arpad.  Care recunoaşte că şi-ar fi dorit mai mulţi consilieri de etnie română, motiv pentru care vor avea grijă „ca de ochii din cap” de singurul consilier, liberal, care a reuşit să fie ales la municipiu.

Asta se-ntâmplă când taci, când nu comunici, când ţi-e indiferent dacă ieşi sau nu consilier. Asta se-ntâmplă când abandonezi lupta, conştient fiind că UDMR oricum nu poate fi bătut. E clar că nu vom trăi atâta cât să prindem un primar român la Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc sau Baraolt, dar putem avea pretenţia să producem 3-4 reprezentanţi ai unor partide româneşti într-un consiliu local. Măcar ca să salvăm aparenţele de democraţie locală.

Nu electoratul e vinovat, nu românii care au ieşit sau nu la vot. Vinovaţi sunt liderii partidelor locale, încuiaţi în tăcere şi lipsă de comunicare. „Nu ne putem bate cu UDMR, sunt prea mulţi, n-are rost”... Aşa este, ei sunt mai mulţi decât noi, dar dacă liberalii, useriştii şi pesediştii ar fi colindat străzile şi cartierele din Sf. Gheorghe, din Tg. Secuiesc sau din Covasna, dacă ar fi stat de vorbă cu oamenii, dacă ar fi vorbit despre proiectele lor în nişte conferinţe de presă, dacă n-ar fi fost nişte „muţi”, poate că alta ar fi situaţia. Poate că n-ar fi fost Partida Romilor mai vizibilă decât USR sau PSD în unele localităţi. Şi poate n-ar fi liberalul Liviu Comăneci singurul consilier de care colegii lui maghiari din Sf. Gheorghe să fie obligaţi să aibă grijă „ca de ochii din cap”.

Prin urmare, la noi nu s-a furat, la noi s-a tăcut. S-a acceptat înfrângerea fără luptă, fără joc, la masa verde. Nu este o soluţie, poate că experienţa asta va fi o lecţie pentru partidele care ne reprezintă (?!) la alegerile parlamentare.