După Pandemie, război în Ucraina. Concomitent cu războiul reapar variante şi sub-variante ale Covid 19. Când se va termina războiul din vecini, probabil că ne vom fi terminat şi noi rezervele de comentarii asupra „cipurilor” băgate în populaţie împreună cu vaccinul, zecilor de mii de miocardite şi alte boli grave induse de ticălosul vaccin făcut special pentru îmbogăţirea industriei Pharma.

Dar nu cred să se termine vreodată războiul ruşilor în Ucraina, după cum nu cred să se sfârşească vreodată comentariile despre „afacerea Covid”. Am rămas pe poziţii: NOI şi EI. Vaccinaţii tăcuţi vs. nevaccinaţi ofensivi şi gregari. Prăpastia nu se poate umple nici cu vorbe, nici cu documente oficiale despre victoria guvernului în lupta cu Covid 19. Pentru că vorbele sunt spuse de limbi de lemn, iar documentul guvernului e mincinos: când sub 50% din populaţia ţării se vaccinează, nu poţi vorbi despre „misiune îndeplinită”, aşa cum face colonelul Gheorghiţă. Îndeplinită era la 70% vaccinaţi, cum şi-au propus guvernanţii. 

Zilele astea specialiştii raportează două cazuri de Kraken în România. Kraken este o variantă a variantei Omicron, care este o variantă a Covid 19. Se răspândeşte extrem de rapid, nu este la fel de periculoasă ca varianta iniţială, dar va fi în stare să umple spitalele – ceea ce responsabilii sănătăţii noastre se străduiesc să evite. Nu vor reuşi, aşa cum n-au reuşit mai nimic din ce şi-au propus, inclusiv când e vorba de asigurarea medicamentelor necesare în banale gripe de sezon. 

În poveştile popoarelor nordice, Kraken este un soi de caracatiţă uriaşă care scufundă corăbii, îngrozeşte şi omoară oameni. Potrivit nume, se asortează inclusiv sonor cu un scrâşnet dureros de dinţi.

„Flurona” este o combinaţie de viruşi, o îmbinare urâtă şi dureroasă de variantă Covid şi gripă sezonieră sofisticată. Nu sună la fel de nasol precum „Kraken”, Flu pare că te mângâie în comparaţie cu Krkn, dar nu-i de glumit cu Flurona. 

Ce facem noi în această situaţie? Comentăm, înjurăm, bârfim, conspirăm, învinovăţim, dar nu ne vaccinăm nici de-al dracului... Nici nu prea mai avem unde, medicii de familie ezită să se complice cu vaccinurile care le pot fi imputate dacă sunt comandate şi nefolosite şi tot aşa, într-o manieră proprie clasei politice invadată de analfabeţi care a invadat toate ungherele existenţelor noastre. 

Trenul a cam plecat din gară, iar noi am rămas pe peron. Facem cu mâna a pagubă, dar spaţiul Schengen interzis românilor nu mai impresionează lumea noastră provincială. 

Turneul de tenis din Australia primeşte şi nevaccinaţi, fără probleme. Cum să mai promovezi vaccinarea când variantele şi sub-variantele de virus care apar s-au deşteptat şi ocolesc imunitatea dată de vaccin, afectând deopotrivă şi pe vaccinaţi, şi pe nevaccinaţi? Nu în aceeaşi măsură, e drept, dar cine mai e atent la amănuntele astea? 

Despre mască nu prea se mai vorbeşte. Purtarea ei a devenit ridicolă, dacă nu condamnabilă, blamabilă în ochii puternicilor urmaşi ai dacilor liberi de viruşi şi restricţii. În cel mai bun caz, eşti privit cu milă de vânzătoarea de la magazinul de „doi paşi” înghesuit şi transpirat.

Deci, slabe speranţe să ne facem bine în acest an. Începutul sună prost. „Kraken” nu-mi place. Nu-i deloc bine că uităm prea repede şi nu învăţăm mai nimic din experienţele tragice prin care trecem. 

Nici „Bahmut” nu mă face optimist în legătură cu soarta războiului din Ucraina. „Aici călcăm pe cadavre”, spun soldaţii ucraineni. Ruşii rad totul cu covoare de bombe, în încercarea de a desfiinţa, pur şi simplu, aşezările din Ucraina „frăţească”. Armata ucraineană rezistă cu ajutor occidental. Cât timp? Dumnezeu ştie. 

Dacă nu cumva, cum spunea filozoful german Nietzsche, „Dumnezeu a murit” şi ne-a lăsat pradă nihilismului autocrat pervers şi crud. Ai motive să-ţi pui asemenea întrebări deloc liniştitoare uitându-te la ce se-ntâmplă în Ucraina, în Rusia, în America, în Brazilia, în Iran, în China...