OPINII 10 mai 2021

EDITORIAL. King Arthur şi prinţul Emanuel von und zu

de Dumitru Manolăchescu | 564 vizualizări

Speriaţi de urşii care le omoară vitele, oile, caprele, porcii, găinile, raţele, câinii şi pisicile, locuitorii paşnicei comune Ojdula din paşnicul judeţ Covasna l-au chemat în ajutor pe vânătorul de elită Prinţul Emanuel von und zu Liechtenstein, că ţi se-ncurcă limba-n gură de-atâtea titluri. De elită fiind, prinţul von trebuia să omoare o ursoaică sau un urs care le prăduia ojdulenilor orătăniile prin ogrăzi. Dar nici primarul, nici paşnicii locuitori ai comunei n-au băgat de seamă un amănunt esenţial: un Prinţ von und zu ş.a.m.d. nu vine să-ţi omoare un ursuleţ care fuge prin curţile oamenilor după ceva de-ale gurii. Prinţul ăsta, dacă vine, vine să împuşte un urs cu puncte multe, pe care l-ar fi aşteptat şi Ceauşescu pe vremea lui, cam prin aceleaşi locuri.

Ei, şi ce crezi, vine Prinţul, împuşcă un urs pe care nu degeaba îl cheamă Arthur, că toţi regii se trag dintr-un Arthur, şi-ncepe tărăboiul. Nu din prima, că nu erau informaţii. După vreo 6 luni se trezeşte un ong-ist păzitor de urşi regi şi păduri virgine şi reclamă abominabila faptă: prinţul Întunericului din Liechtenstein, o ţărişoară cât un inel cu diamante pe degetul unei Republici onorabile, a împuşcat ditamai regele urşilor din pădurile României suverane, independente, unitare şi indivizibile.

Bai mare, se autosesizează (din presă, de unde din altă parte...) şi procurorii, încep anchete, declaraţii, răcnete... Dezmăţul e gata, ursul king nu mai e decât un pretext pentru ca cei mai verzi dintre românii verzi să plângă de milă României suverane umilite de un prinţ cu domenii şi castele prin Austria. Ce-ai căutat, asasinule, în România?! Cum ţi-ai permis să ne omori un rege, fie el şi urs?! Că pe regele-om, ăla adevărat, l-am vândut noi şi-ai noştri după război, de el ne amintim cu sfială şi cu jenă. Că de pădurile noastre tot voi vă bucuraţi, pleacă stejarii şi brazii româneşti, cu urşi cu tot, din ţară şi noi nu ne-alegem cu nimic.

Acuma, pe bune, habar n-am de ce a coborât prinţul Emanuel von und zu din munţii regali ai Austriei să se-ncurce cu nişte hăitaşi, primari, miniştri sau ce-or mai fi fost ei scoborâtori din pădurile Covasnei colţ cu Vrancea. Trebuia să ştie, dacă era băiat deştept, că nu te-ncurci cu de-alde ăştia, nu se merită – cum ar zice cineva, e prea mare distanţa. L-o fi tentat preţul, o fi Emanuel ăsta vreun scăpătat hapsân care se umileşte prin judecăţi pentru câteva mii de euro?!

Nu ştiu. Cert este că prinţul şi-a stricat firma, dac-o fi avut-o vreodată, aia pe care scrie „von und zu Liechtenstein”. Cred că minte când zice că a confundat urşii, n-ai cum să crezi că un von und zu vânător din tată-n mamă nu deosebeşte un King de-un urs bulangiu scormonitor prin gunoaiele Ojdulei. Mai cred şi că „factorii locali”, cum le zice autorităţilor care dau aprobări şi derogări, sunt băgate până-n gât în afacerea asta urât mirositoare.

Noi să fim sănătoşi, că urşii şi pădurile oricum pleacă din ţară. Nu-i bai, le luăm înapoi sub formă de salamuri sofisticate şi mobilă lux, scumpe de-ţi vine să-i înjuri pe deştepţii care ştiu să le producă. Cum ar veni, nimic nu se pierde, totul se transformă. E drept, fără niciun beneficiu pentru ţărişoara noastră, dar... asta-i boală veche la noi, o anunţa la vremea lui un prim ministru pe care îl chema Mihail Kogălniceanu. Nu s-au schimbat prea multe, este?! 

Sursa foto: Agent Green

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.