Cunoaşteţi cazul, nu mai insist. Important este să aflaţi că judecătorii de la ÎCCJ a României au respins, marţi, cererea de recurs în casaţie depusă de István Beke şi Zoltán Szőcs, condamnaţi în 2018 la câte 5 ani de închisoare pentru isprava cu „bomba artizanală” de pe 1 Decembrie 2015 din Tg. Secuiesc.

Dar sunt şi alte lucruri interesante de aflat. De pildă, că avocaţii celor doi tineri susţin că petardele care se presupune că ar fi urmat să fie folosite în scop terorist nu au apucat să fie detonate, deci n-au făcut rău nimănui şi nici măcar n-au intimidat pe nimeni. Cu alte cuvinte, doar dacă nu-şi băgau coada serviciile de informaţii, care luaseră urma „vânatului” şi informaseră asupra iminenţei atacului de Ziua Naţională, deci doar dacă petardele ar fi explodat şi-ar fi speriat lumea s-ar fi putut vorbi de un atac terorist. În opinia onorabililor avocaţi, „infracţiunea descrisă în rechizitoriu nu corespunde scopului descris în art. 32 din legea privind combaterea terorismului, respectiv subminarea puterii de stat, intimidarea populaţiei sau constrângerea organizaţiilor naţionale sau internaţionale”. Deci Beke şi Szőcs sunt nevinovaţi pentru că „un act de terorism presupune intenţia de a ameninţa la nivel naţional sau internaţional”.

Bun, îi putem crede pe avocaţi dar nu putem fără câteva întrebări: în ce fel ar încadra ei acţiunea pregătită de cei doi  la defilarea de Ziua Naţională a României? Ar trebui, poate, să credem că se dorea un nevinovat „foc de artificii”? Şi dacă evidenţele, martorii şi înregistrările spun că a fost vorba de mult mai mult decât de-o „joacă”, atunci unde s-ar încadra activitatea celor doi tineri din Tg. Secuiesc? Că nevinovaţi e greu să afirmi că sunt, există prea multe probe care dovedesc contrariul. Ce bun ar fi fost un „flagrant”, este?!

Procesul de la ÎCCJ a avut parte de o asistenţă selectă. Au fost prezenţi deputaţi UDMR de Covasna, susţinători ai condamnaţilor, dar şi un domn din Ungaria, Gyorgy Csoti, directorul Institutului pentru Protecţia Drepturilor Minorităţilor din ţara vecină. Prezenţa acestuia din urmă ar fi trecut neobservată dacă, în loc să tacă înţelept, n-ar fi declarat prăpăstii: „S-a dovedit, din nou, că în România nu există Justiţie independentă şi dictează forţele şovine, care urăsc maghiarii, direcţionaţi de serviciile secrete”. Şi pentru că nu i s-a părut suficient, omul a continuat cu nişte ameninţări numai bune să ne edifice asupra intenţiilor „paşnice” ale liderilor politici din apropiere: „Institutul pentru Protecţia Drepturilor Minorităţilor din Ungaria intenţionează să contacteze mai mulţi europarlamentari cu rugămintea de a face paşii necesari declanşării procedurilor prevăzute de art. 7 al Tratatului UE împotriva României”.

După cum vedeţi, în România noastră şovină, opresoare, subordonată serviciilor secrete avem parte doar de procese politice. Că furi o găină, voturi sau un tren, că eşti corupt, că vrei să detonezi petarde într-un coş de gunoi de 1 Decembrie ca să-i sperii puţin pe manifestanţi, că faci trafic de influenţă, că mânăreşti licitaţii – toate astea sunt considerate acţiuni politice, prin urmare cei judecaţi şi acuzaţi că au comis respectivele fapte sunt condamnaţi, dacă nu intervine CCR, politic. Nicio diferenţă între ei şi Corneliu Coposu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu şi alţi eroi ai rezistenţei anticomuniste, băgaţi ani grei la închisoare după nişte procese simulate.

Mie vorbele directorului de la Budapesta –  căruia i s-a raliat Zoltán Lomnici, preşedintele Consiliului Demnităţii Umane, care doreşte să ofere ajutor „deţinuţilor politici” secui – mi se par copie fidelă a declaraţiilor războinice ale liderilor PSD-ALDE, nemulţumiţi ori de câte ori vreun membru al familiei lor politice iliberale are probleme cu Justiţia. Aşa încât, cred că domnii de la Budapesta şi cei din UDMR pot apela liniştiţi şi la câţiva europarlamentari români de la Bruxelles pentru activarea art. 7 împotriva României, pentru că oricum aceştia îşi doresc ieşirea României din Uniunea Europeană. Nu-i niciun secret, îl ştie toată „lumea bună” apropiată înaltelor cercuri politice de la Budapesta şi Bucureşti.

Ţinând cont de toate aceste mari şi irefutabile adevăruri, mai că simt nevoia imperioasă să le mulţumesc domnilor de la Budapesta. Mi-au deschis ochii, frate, încep şi eu să înţeleg cine cu cine-i prieten, cine pe cine sprijină şi mai ales care-i diferenţa între teroriştii buni şi teroriştii răi: ăia buni n-au apucat să detoneze bomba. Evident, ei nu merită să fie condamnaţi, iar dacă totuşi se-ntâmplă înseamnă că aceşti eroi îşi vor găsi locul într-o viitoare statuie a deţinuţilor politici, de care se ocupă deja întâiul informator condamnat politic al ţării, Dan „Felix” Voiculescu. O statuie pe care, alături de Sebi Ghiţă, Elena Udrea, Elena Bica, Radu Mazăre şi alte victime inocente ale Justiţiei şi serviciilor secrete româneşti, îşi vor găsi locul Beke István şi Szőcs Zoltán.