Când e să se-aleagă praful, se bagă-n faţă toţi nepricepuţii. Păi cum să nu se vadă, să nu se-audă, să nu se simtă vocile „aleşilor”? Habar n-au de ce sunt în Parlament, n-au avut în 4 ani nicio idee, n-au scos pe gură o propoziţie inteligentă, dar acu’, la spartul târgului, privilegiaţii ăştia se bagă-n seamă.

Se fac şedinţe peste şedinţe la PSD ca să reuşească şeful interimar să dea o direcţie noului coronavirus. Specialiştii nu mai sunt ascultaţi, ei şi-au făcut numărul, acum e vremea politicienilor. Medicii ne-au salvat sau ne-au îngropat, acum sunt daţi la o parte ca să facă loc sfertodocţilor analfabeţi din Parlament. Certuri şi iar certuri, întrebări peste întrebări: nu mai vrem alertă, vrem relaxare, vrem spectacole, vrem fotbal, vrem economie pe pâine. Guvernul manipulează cifre, minte, Covid 19 nici n-a existat, n-a murit de fapt nimeni, ştii tu vreun caz, ai tu vreun prieten ori vreo rudă care a murit de Covid?! E o născocire a unor băieţi deştepţi care vor să scape lumea de bătrâni...

Oamenii au limitele lor de înţelegere. Partidele sunt alcătuite din oameni, deci au şi ele limitele lor. Unele partide sunt făcute, însă, numai din limite. Iar dacă mai au şi majorităţi în Parlament, limitele lor pot crea mari probleme întregii ţări. Să exemplificăm prin doar două situaţii, ambele legate de Covid 19:

1. Pandemia a devenit obiect de negoţ electoral: votăm starea de alertă dacă sunteţi de acord cu amânarea alegerilor parlamentare pentru la anul. Sănătatea naţiunii? Vorbe fără acoperire. Trece Covidul peste noi şi-o să revenim la aceeaşi stare de amorţeală din care nu ne scoate decât, eventual, alt virus ucigaş scăpat din vreun liliac înghiţit de şarpe într-o piaţă veselă din Asia.

2. Englezii amendează cu 100 de lire sterline pe cel care nu poartă mască de protecţie în autobuz, tren, metrou, orice mijloc de transport în comun. Te-au prins poliţiştii, te-ai ars, scoţi lira, dacă înjuri sau refuzi o păţeşti şi mai rău. La noi, desigur, ordinea şi disciplina sunt liber consimţite, la noi e democraţie adevărată. Porţi masca în tren sau autobuz doar dacă vrei. Dacă n-ai chef, urmezi exemplul unui mic şef de mare partid: „Am deviaţie de sept, nu port mască, mă sufoc”. Politicienii dau mereu exemplu prost, dacă ţii la tine n-ar trebui niciodată să faci ca ei. Dar acum, în Pandemie, parcă le-a luat Covidul minţile, s-au dat peste cap şi s-au transformat din analfabeţi funcţional în academicieni doctor... Ştiu tot şi nu ascultă de nimeni. Ei impun reguli în Pandemie, specialiştii să tacă şi să asculte...

Limitele şi interesele majoritarilor şi minoritarilor din Parlamentul ăsta cu care ne-am pricopsit în 2016 şi de care parcă nu mai scăpăm pot crea mari probleme ţării, dar cine să mai strecoare un cuvânt printre covizi?

Vin vacanţele, călătorim, ne înşirăm pe cozi de kilometri pe şosele niciodată terminate, uităm de boli, de politică, de aleşi. Prin septembrie s-ar putea să ne amintim de alegerile locale şi chiar să ieşim din case ca să votăm nişte primari şi consilieri care vor promite întotdeauna mult mai mult decât pot face. Iar dacă vine cumva un alt val de Covid 19, rămânem cu cei pe care-i avem, tot dracu’ ăla e.

Parlamentul e suveran. El hotărăşte totul, inclusiv data alegerilor. El poate hotărî, dacă vrea, să nu mai avem alegeri până când PSD şi Pro România nu cresc în sondaje cât să poată forma împreună o majoritate solidă. Motive pentru amânări succesive s-ar găsi. 

Plouă de se rupe cerul, vin apele mari pe albii secate, agricultura e la pământ, Europa îşi deschide timid graniţele dar amână să ne dea miliardele promise pentru susţinerea economiei. Boala e printre noi, e în noi. Să vină vara, să treacă Pandemia, apoi vom mai vedea cine şi pe cine alege.