Ştirea zilei de ieri este că CSM a avizat negativ proiectul de modificare a legilor Justiţiei, proiect prezentat, după o îndelungată împleticeală în interese politice dictate de Putere, de însuşi ministrul Justiţiei, deloc convingătorul Tudorel Toader. Ministrul cu pricina n-a reuşit să lămurească pe nimeni că preşedintele României trebuie scos din paradigma numirii procurorilor şefi, că Inspecţia judiciară trebuie pusă sub control politic... Nu greşesc când spun „pe nimeni”, chiar dacă scorul votului la CSM a fost 10-8 în favoarea avizului negativ. Spun asta pentru că mulţi dintre cei opt au votat pozitiv formulând, în acelaşi timp, observaţii care desfiinţează, practic, proiectul noilor legi ale Justiţiei. Aş zice că s-au situat de partea corectă a legii, chiar dacă au votat pentru acest proiect.

Dar avizul CSM este consultativ. Ministrul Toader a avut grijă să apese în toate luările sale de poziţie pe acest aspect. Ministerul şi cei care-l gonflează pe Toader nu sunt obligaţi să ia în seamă avizul în sine, ori observaţiile critice ale membrilor CSM. Asta-i încă o prostie a unor legi născute de mintea profund interesată a unor avocaţi-politicieni ticăloşi: aviz consultativ. Sau: preşedintele statului poate refuza o singură dată numirea unui ministru, a doua oară e obligat să-l accepte. La fel cum se-ntâmplă şi cu refuzul promulgării unor legi: are voie preşedintele să zică „pas” o singură dată.

O aiureală, desigur, pentru că uite ce se-ntâmplă: se găsesc nişte aşa-zişi reprezentanţi ai poporului care să fie votaţi în Parlament de un electorat aburit şi gata, se pune punct reformelor, luptei anticorupţie şi progresului unei ţări. Se găseşte o majoritate suficientă întotdeauna, cumperi parlamentarul ca pe ridichea de pe taraba negustorului. Doar că mai scump. Apropo, ştie cineva ce s-a mai ales de parlamentarii covăsneni ai PMP? Că unul dintre ei era pregătit să treacă la PSD după nici două luni de la alegeri... Apoi s-a aşternut tăcerea, poţi vota pentru PSD-ALDE şi ca independent, ori chiar ca membru PMP, care-i problema? Votez conform propriei mele conştiinţe! – se laudă mereu parlamentarii noştri.

Revenind la legile Justiţiei, aş vrea să pot crede că ministrul Tudorel Toader a făcut un joc. Dar nu voi putea să zic vorbele astea decât după ce se anunţă forma finală a acestor legi. Până atunci, toată prestaţia ministrului Toader e jenantă, ca să nu zic de-a dreptul antinaţională. Păi cum să mai ceri tu ridicarea monitorizării pe Justiţie când faci o asemenea lege?! Cum să te mai prezinţi în faţa comisarilor europeni când tu eşti o biată unealtă în mâna unor politicieni penali sau urmăriţi penal ca Dragnea şi Tăriceanu?! Ce să cauţi în spaţiul Schengen când tu urmăreşti distrugerea statului de drept?! În ochii Europei acest ministru este descalificat, indiferent ce intenţii o fi avut sub masca lui bonom-înţeleaptă de rector la Iaşi.

Dar, nu-i aşa, avizul CSM este consultativ. La fel de consultative sunt şi protestele ONG-urilor, pe care un îmbătrânit în rele precum CP Tăriceanu le desfiinţează dintr-un foc: „Nu sunt legitime...”. Dacă ar fi apărat Guvernul, ar fi fost legitime, musiu?! Cu siguranţă. Dubla măsură e la ordinea zilei în împărăţia PSD-ALDE. Aşa că e foarte posibil să ne trezim cu măsuri radicale de subordonare politică a Justiţiei, urmate de o reacţie la fel de radicală a Străzii. Justiţia şi preşedintele Iohannis sunt singurii apărători ai acestei ultime redute instituţionale care apără România de invazia fărădelegii pesediste. Dacă va fi nevoie din nou de protestele Străzii, atunci va fi grav. Pentru că, între timp, funia s-a apropiat periculos de mult de gâtul unor lideri ai Puterii, care vor fi în stare să arunce ţara în haos doar pentru a-şi apăra pielea.