Hai să ne lămurim cum se face politica „naţională“ şi „profund patriotică“ a Coaliţiei PSD-ALDE-UDMR: e miercuri, ziua moţiunii de cenzură. Se poartă negocieri până în ultima clipă. Marţi după-amiază, liderul UDMR, Kelemen Hunor, încă ezita între „a vota“ şi  „a nu vota“ moţiunea. „Ezita“ e un fel de a spune, „şarpele Ka“ – am înţeles că aşa i se spune pe holurile Parlamentului!, ghiciţi de ce... – nu avea de fapt nicio ezitare, ştia de multă vreme că nu va vota niciodată cu nişte opozanţi care nu promit mare lucru minorităţii maghiare. Şi mai ştia ceva: ştia că venise momentul perfect pentru încă un şantaj la pesedişti, putea să mai obţină ceva privilegii în Codul administrativ. Şi cum s-o facă decât declarându-se „nehotărât“ la vot?! PNL nu-i făcuse nicio ofertă, moţiunea fusese gândită şi făcută prost, fie vorba între noi. De fapt, ce puteau oferi PNL sau USR mai mult decât PSD-ALDE?! Nimic din ce-şi doreşte UDMR în viitorul Ţinut Secuiesc.

Urmarea? Miercuri pe la 11 Hunor ştia, în sfârşit, cu cine NU votează:  „Nu vom sta în sală în momentul votului, nu vom fi prezenţi, nu vom vota“. Simplu şi mai ales comod, nu? A urmat o altă mişcare „firească“ din partea PSD-ALDE: au retrimis Codul administrativ Comisiei speciale, pentru modificări de ultimă oră. Imposibil să nu ghiciţi în favoarea cărui partid se făceau aceste ultime modificări! Şi imposibil să nu înţelegeţi de ce pleacă din sală şi nu votează moţiunea de cenzură parlamentarii UDMR!

Spuneam, ieri, că totul e de vânzare la PSD-ALDE. Totul însemnând inclusiv trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Ce mai înseamnă 1 Decembrie 1918, ce mai înseamnă România, ce mai înseamnă demnitate şi unitate? Apropo de România şi de Transilvania, oare cum vor vota Codul administrativ parlamentarii Puterii din judeţele ardelene?! Că despre votul la moţiune nici nu poate fi vorba, aici deputaţii şi senatorii PSD-ALDE din Ardeal sunt „prizonierii“ trinomului Dragnea-Dăncilă-Tăriceanu.

Suntem la mâna unui „grup infracţional organizat“, cum i-au numit comentatorii pe susţinătorii activi ai cuplului Dragnea-Dăncilă. Ca să scape de puşcărie şeful cel mare şi şefuţii mai mici plini de incompatibilităţi şi abuzuri în serviciu (pe cale de a fi dezincriminate şi astea), cei doi sunt în stare să vândă şi să cumpere tot, orice şi pe oricine. Se cumpără cu talent, contra cost, parlamentari, este căutat mai ales PMP-ul fostului  preşedinte Băsescu, partid pe cale de disoluţie. Vor rămâne „onorificul“ fost căpitan de vas, Tomac şi iluzia unirii Basarabiei cu România. Destul şi-atât, la ce compromisuri s-a apucat să facă Băsescu.

Dar să revenim la lucruri serioase pentru noi, covăsnenii. UDMR a negociat până în ultima clipă, reuşind să obţină noi privilegii pentru liderii lor politici şi pentru minoritatea maghiară în judeţele în care este majoritară; ele au fost promise şi rânduite în Codul administrativ, care-i face pe preşedinţii de consilii judeţene stăpâni absoluţi în teritoriu, iar pe prefecţi îi obligă să se înscrie în partidul care are Puterea. Plus limbă maghiară în toate instituţiile – asta pe noi nu ne mai impresionează, nimeni nu contestă folosirea limbii maghiare oriunde în judeţ. Vom vedea dacă limba minoritar locală va deveni obligatorie şi pentru români, asta s-ar putea să fie o problemă pentru mulţi. Dar pe cine mai interesează „amănuntul“ ăsta?!

Nu voi aştepta votul la moţiunea de cenzură, el este cunoscut. Nu va trece. Se vor strânge câteva mii de protestatari pro-Justiţie în faţa Casei Poporului, alte câteva sute vor striga seara „Jos Iohannis“ în faţa Palatului Cotroceni... Şi viaţa va merge înainte. Viorica Dăncilă va demonstra că nu degeaba o strigă lumea „analfabeta“, UDMR va mai câştiga oarece drepturi colective. Pentru că UDMR poate! Pentru că PSD poate! Pentru că nişte parlamentari nenorociţi corupţi pot! Şi pentru că vreo 15 milioane de români încă nu pot. Dar va veni şi ziua în care ei vor putea, votând, să-i trimită pe hoţii de la Putere acolo unde le e locul: în uitare, ori la închisoare. Atunci îl vom parafraza pe Coşbuc: „Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa nici în Brazilia!“.

Dumitru Manolăchescu