Am mai văzut campanii electorale murdare, a devenit o obişnuinţă la oamenii partidelor să mintă, să falseze, să fure idei, să promită ce nu pot niciodată face, să-şi vândă şi trupul, şi sufletul pentru nişte voturi. Campaniile din această toamnă-iarnă adeveresc tradiţia împământenită: scopul scuză mijloacele. Cu asupra de măsură, cum ar spune un celebru jurnalist „acoperit” de la PMP.

De ce să fii neom, de ce să te faci de râs, de ce să-ţi afişezi neputinţele, părticica aia de intimitate la care un om normal ţine ca la ochii din cap? Pentru bani, desigur. Pentru Bani şi Putere. Cei mai mulţi candidaţi la alegerile astea locale n-au nicio treabă cu obştea, cu comunitatea, cu oamenii pe care îi mint de dimineaţă până seara. Ei îşi doresc la Primărie, la Consiliul Judeţean sau la Consiliul Local pentru leafa de cele mai multe ori nemeritată, pentru indemnizaţii mult peste „valoarea” lor, pentru „jocurile” şi învârtelile cu miză măruntă pe care speră să le poată face în folos propriu.

Anul acesta campania s-a înnegrit de tot, este o avalanşă nemaintâlnită de excremente scoase la iveală prin toate mijloacele de armata de „troli” autohtonă, sprijinită desigur de „amicii” de la graniţa de Est a României. Minciuni sfruntate, jeg uman apărut parcă din grotele oamenilor de Neanderthal. Totul pentru a-ţi discredita adversarul cu şanse, de cei fără şanse nu se leagă nimeni.

S-a întâmplat cu USR-PLUS, alianţă care începe să deranjeze pe măsură ce creşte în sondaje. Liberalii sunt obişnuiţi cu aventurile astea electorale, nu mai pun la inimă, useriştii nu au încă exerciţiul penibilului electoral. Un videoclip care arată oamenilor de bună credinţă, dar extrem de naivi, nişte tineri îmbrăcaţi lejer cu sigla USR plimbându-se prin comuna Voluntari (unde în altă parte, Dumnezeule?!) şi făcând propagandă în favoarea homosexualilor, a circulat o bună bucată de vreme pe reţelele sociale. USR-PLUS a protestat, a dezminţit, a arătat falsul dar.... răul a fost făcut, unii dintre cei care l-au văzut s-ar putea să rămână acasă la nişte alegeri în care, după cum sugerează „trolii” marelui partid de stânga acreditat cu măscarea, partidele lui Barna şi Cioloş promovează relaţiile homosexuale.

E vânată şi userista Clotilde Armand, candidată la Primăria sectorului 1 din Bucureşti, ea este personajul principal al unui site care i se dedică în exclusivitate. Tot cu măscări, se înţelege. Prin alte părţi ale ţării, la Moeciu de pildă, primarul liberal încă în funcţie este acuzat de o domnişoară de la Pro România, membră a Biroului Electoral, că a sărit pe respectiva încercând un viol. Măi să fie! Uite ce fac liberalii din teritoriu, uite ce garnituri de penali propun ei la aceste alegeri... S-a făcut plângere, s-au sesizat „organele”, nimeni nu ştie însă cât de reale sunt faptele. Sunt curios cum arată domnişoara, merită să-ţi omori cariera, trecutul, prezentul şi viitorul?!

De ameninţări, de pumni în plex, de picioare-n gură, de înjurături ca la uşa cortului, de afişe rupte nici nu mai vorbesc, ele sunt monedă curentă, nu le mai bagă nimeni în seamă.

În Covasna lucrurile sunt calme, civilizate. N-ai voie să ai nici măcar un afiş personalizat, totul se petrece în echipă, dacă te grăbeşti mai găseşti loc pe panoul publicitar, dacă nu... le lipeşti pe geamurile sediului. La noi sunt codri verzi de brad şi chiar şi alegerile sunt civilizate. Poate şi pentru că se cunosc deja câştigătorii – adică premianţii Unu şi Doi, rămâne să vedem cine va lua bronzul.

Adevărul este că, în această toamnă, nehotărâţii vor fi puţini. Electoratul s-a polarizat ca niciodată ca urmare a mizeriei politice în care se scaldă şi unii, şi alţii, dar mai cu seamă parlamentarii majoritari. Jocurile sunt aproape făcute. Vor absenta mulţi de la vot din motive care ţin de sănătate – motive insuficient argumentate, dar asta e o altă discuţie –, iar rolul principal va fi jucat de nucleele dure ale partidelor. Eventual de cei care au înţeles după alegerile din 2016 că absenţa de la urne înseamnă dictatură şi haos – a se vedea activităţile actualului Parlament, rod al „somnului” raţiunii de acum 4 ani, exemplu tipic despre cum NU ar trebui să arate un legislativ responsabil.