E jale pentru Fan Putin Club-ul din România, gestionat de şoşoci. Nu i-au terminat ruşii pe ucraineni în 24-48 de ore, cum se preconiza. Mai mult decât atât, rezistenţa ucraineană şi patriotismul liderilor acestei ţări au mobilizat forţe masive pentru un viitor război de gherilă pe care ruşii nu îl vor câştiga niciodată în Ucraina. Cum se vor împărţi şoşocii pro Putin între despotul de la Răsărit anexând foste republici sovietice şi „Basarabia pământ românesc”?!

Nu doar prostia ucide, răutatea şi orgoliul nemăsurat ucid în egală măsură. Să spui „bine fac ruşii când omoară ucraineni, n-avem noi de ce să ajutăm Ucraina pentru că nenorociţii ăştia ne-au luat nişte teritorii şi au lipsit de drepturi minoritatea românească din Ucraina”, să acuzi de-a valma istoria, liderii, vremurile, să te complaci în judecăţile astea ieftine sau să activezi gândurile astea ACUM înseamnă să trădezi orice urmă de umanitate din tine. Înseamnă, până la urmă, să trădezi ideea în virtutea căreia „Homo” s-a numit şi „Sapiens”. Omul Înţelept nu poate fi rău, ticălos, nesincer, mincinos, lipsit de compasiune.

Despoţii, dictatorii, autocraţii care invadează teritorii ce nu le aparţin în numele unor drepturi pe care nu le au nu fac parte din specia  Sapiens. Nici ei, nici cei care îi urmează sau îi aprobă. Ei sunt doar nişte oameni rămaşi undeva în (pre)istorie. Nişte nostalgici care chiar cred în reînvierea URSS-ului, de pildă, a României lui Ceauşescu sau a unor Imperii demult îngropate. Nostalgiile totalitare bântuie prin lumea noastră şi singura modalitate de combatere a lor este să devenim oameni înţelepţi.

Pentru că un om înţelept se poate întreba: dacă mâine sau poimâine dl. Putin va dori să anexeze la URSS şi Republica Moldova, ce vor spune, ce vor face  fanii lui Putin din România?! Vor merge, precum senatoarea lor de AUR, la Ambasada Rusiei ca să ceară iertare în numele României?! 

Agresivi, ofensivi, gregari, lăudătorii lui Putin fac zarvă pe reţelele de socializare. Nu simt durerea oamenilor obligaţi să se refugieze, să-şi părăsească locuinţele, să se despartă de familii, de copii, de părinţi. Durerea, disperarea ucrainenilor nu este şi durerea fanilor lui Putin. Ei apelează la istorie, la ce ne-au făcut ucrainenii, la ce nu ne-au dat, la ce ne-au luat, la ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost...

În contrast cu aceşti inadecvaţi ofensivi oploşiţi la umbra rară a unui partid politic extremist, oamenii de la vama Siret, vama Sighetu Marmaţiei, de la alte puncte de frontieră prin care refugiaţii de război ucraineni trec în România sunt pilde ale umanismului românesc. Niciodată, în nicio circumstanţă agresivii gregari de pe reţelele fan-Putin nu vor însemna ceva semnificativ pentru sufletul românului. Compasiunea, empatia, solidaritatea, participarea efectivă la suferinţa vecinului nevinovat cotropit, alungat din ţara lui şi a strămoşilor lui de armata unui preşedinte vecin dement, toate sunt calităţi pe care românii de la graniţele ţării, şi nu doar ei, le-au arătat în aceste zile.

Cu poticniri, cu bâlbe guvernamentale de care nu scăpăm niciodată, cu întârzieri birocratice greu de înţeles la un Guvern condus, totuşi, de un general, cu toate bilele astea negre în cârcă autorităţile de la graniţe şi mai ales oamenii de rând se mişcă, încearcă să facă faţă situaţiei. Nu e simplu, nu-i deloc uşor dar, cel puţin deocamdată, reuşim să fim de ajutor celor aflaţi în nevoie.

Nu ştiu cum şi când se va termina conflictul armat din vecinătate. Dar ştiu că acest război, precedat de o pandemie cruntă care încă ne mai omoară, a scos la iveală tot ce e bun, dar şi tot ce este rău în noi. Am reuşit să vedem, cumva, adevărata faţă a „agresorilor” din interior şi exterior. Am detectat mult mai uşor prostia, răutatea, minciuna, bunătatea, umanismul, inteligenţa, empatia celor de lângă noi.

Preşedintele Putin nu va fi dat jos de armata ucraineană, nici de eroicul popor vecin, condus de Volodimir Zelenski, un actor care îşi va găsi  locul de onoare pe o statuie a eroilor ucraineni. Nici măcar NATO nu îl va demobiliza pe Putin. Misiunea aceasta va reveni ruşilor, politicienilor şi poporului rus, care încep să înţeleagă ce se întâmplă şi să reacţioneze.

„Glorie Ucrainei” înseamnă, în aceste zile, Glorie democraţiei,  libertăţii, civilizaţiei de tip occidental. Acest strigăt de luptă înseamnă şi un NU hotărât dictaturii, despotismului, autocraţiei de tip rusesc. O dictatură îmbrăţişată, în forme subtil edulcorate naţionalist, şi de unele partide politice ori state interesate exclusiv de gazul rusesc sau de noua ordine mondială pe care şi-o doreşte Putin.