Fel de fel de sondaje ne ocupă viaţa: de ce ţi-e frică mai întâi şi mai întâi, de războiul care se ghiceşte în Ucraina, sau de facturile la gazele şi curentul care s-au scumpit de te-apucă durerea de inimă? Cât de tare, sau cât de moale crezi în UE, NATO, Rusia, America...? Câtă încredere ai în politicienii români, frumoşii şi deştepţii ăştia care ne strică echilibrul, liniştea, prezentul şi viitorul?

Sondajele sunt făcute cum sunt făcute, nu bag mâna-n foc pentru niciunul: INSCOP, Avangarde etc. Dar au calitatea să-ţi ofere o imagine de ansamblu, să-ţi dea o idee despre cum şi-ar dori românii să trăiască. Preocupaţi excesiv de sondajele astea, politicienii partidelor populiste se întrec în false dezbateri: „Nu mă las până nu renegociez creşterile de pensii din PNRR”, zice ministrul Muncii, Marius Budăi. Ştie că nu se poate, simplul enunţ al renegocierii PNRR distruge fărâma de credibilitate de care mai dispun la UE Guvernul României şi alianţa PSD-PNL-UDMR la această oră. Ştie, dar asta nu pune frână delirului verbal mincinos; la urma-urmei nu pierde nimic, mai păcăleşte nişte creduli şi ajută PSD să ajungă la 35% în sondaje.

Pentru că puţini îşi mai aduc aminte că pensiile astea, amărâte cum sunt ele, nu pot creşte decât dacă au de unde – iar ca să aibă de unde e nevoie să crească Produsul Intern Brut. Iar ca să crească PIB e nevoie de multe altele, printre care şi de nişte politicieni deştepţi, pricepuţi, nepopulari care să renunţe la lux, birocraţie, afaceri de partid şi să lucreze pentru cei pe umărul cărora plâng. Iar de-ăştia nu prea găseşti pe la noi, cu atât mai puţin în partidul dumisale, care trăieşte din promisiuni neonorate.

Dar oamenii ăştia nu se lasă. Vine şeful partidului şi rezolvă problema creşterii preţurilor: „Plafonăm preţul la opt alimente de bază vreme de şase luni şi nu dăm voie oamenilor să cumpere cât vor, impunem o limită maximă”... Ştie că nu se poate, că nicio economie de piaţă nu poate susţine o asemenea aberaţie, fie şi pe termen scurt, pentru că ar distruge industrii întregi. Ştie, dar insistă pentru că dă bine la public: „Uite săracu domnu Ciolacu cum ne apără el de scumpiri, cum e el cu poporul, maică...”. Ieri a dat-o la-ntors şeful: este exclusă raţionalizarea, trebuie acţionat la sursa scumpirilor, adică la energie... Era mai uşor în Opoziţie, nu-i aşa? Puteai spune orice fără să-ţi sară lumea-n cap.

Da, săracu domn Ciolacu se inspiră, plagiază în toată regula aventurile iliberalului premier populist din Ungaria, Viktor Orban, care îşi dă şi cămaşa de pe el pentru că e în campanie electorală, are alegeri în aprilie şi e la limită, FIDESZ nu stă grozav, dar poate fi salvat de voturile maghiarilor din Transilvania şi Orban se chinuie mult să şi le asigure, îi teleportează fel de fel de idei unuia care, peste vreun an şi ceva, va fi probabil premierul României, înlocuindu-l pe generalul Ciucă.

Dar mai avem un sondaj, unul care ne spune că aproape 66% dintre cei care au răspuns ar vota un partid naţionalist care promovează valorile religioase şi familia tradiţională. În sfârşit, suntem salvaţi, neamul românesc nu piere, îl apără George Simion, Târziu, Şoşoacă şi ceilalţi ca ei. Curios, totuşi, că tot vreo 65% dintre aceşti votanţi nu s-ar despărţi de UE şi nici nu s-ar duce spre Rusia... Asta e, românul se descurcă, merge mereu la două capete.

Vi s-ar părea prea mult pentru ţara noastră o viitoare guvernare PSD-AUR?! N-aş zice că e imposibil, cred totuşi că încă nu suntem suficient fezandaţi de pandemie, de facturi, de războaie, de foamete, de scârbă, de neputinţă ca să ne dorim o asemenea „binecuvântare” tradiţională naţionalist-ortodoxă cu irizări neolegionare pe tipar PSD-AUR. Cred că actuala soluţie năşită de Iohannis va rezista, într-o formă sau alta, cel puţin până în 2024, lăsând eventual şi după în Opoziţie două partide stinghere: USR şi AUR.

Frică, furie, fals, fâs – patru cuvinte care exprimă mai tot ce poate simţi românul de rând, anonimul din sondaje, în faţa tăvălugului propagandistic desfăşurat de politicieni netalentaţi, nesinceri, nedemni de funcţiile pe care le ocupă şi de puterea pe care o au.