Ieri s-a votat preşedintele Federaţiei Române de Fotbal. „Forul diriguitor“ al fotbalului românesc, cum s-ar fi spus pe vremuri. Un fotbal sărac, o oglindă fidelă a societăţii amărâte în care trăim. Actualul şef, Răzvan Burleanu, care şi-a dorit enorm să fie şi viitorul şef al fotbalului ăsta sărac care îi îmbogăţeşte nemeritat pe mulţi, Burleanu ăsta a tocat mărunt câteva idei: ce multe a făcut el pentru dezvoltarea fotbalului pe toate palierele, nevoia de continuitate, „să nu facem din fotbal o oglindă a societăţii româneşti!“. Hopa, păi cum altfel, Răzvane? Nu poţi avea un fotbal cinstit într-o societate coruptă de sus până jos. Sau te-ai referit, cumva, la altă Românie, una în care n-ai treabă cu alde Dragnea, Tăriceanu, Iohannis şi alţii ca ei?

Vreau să spun, de fapt, că alegerile astea de la FRF au fost o oglindă fidelă a alegerilor politice. Cu discursuri fără substanţă, cu promisiuni mincinoase, cu realităţi paralele – aidoma „statului paralel“, iată că avem şi-un „fotbal paralel“. Nu mai spun că unul dintre candidaţii creditaţi cu şanse mari, Ionuţ Lupescu, a abandonat ideea de neimplicare a fotbalului în politică în favoarea unui pact asumat cu partidul de guvernământ, reprezentat de marele microbist Liviu Dragnea. S-a dovedit că Lupescu a ales greşit: a pierdut nu doar pe mâna-gura lui, ci şi pentru că s-a aliat cu PSDragnea. Ionuţ nu şi-a dat seama că sprijinul politic de la un asemenea personaj nu e o soluţie pentru nimeni, nici măcar pentru fotbalul românesc. Pe de altă parte, fie vorba între noi, PSD a reuşit performanţa să politizeze tot ce mişcă-n ţara asta, aşa că nu văd cum ar rămâne Burleanu şi FRF pe-afară. Să fim serioşi, victoria lui Burleanu va fi mult comentată în termeni politici, ceea ce arată o dată în plus cât de adâncă şi puturoasă este apa stătută în care băltim.

Nu doar votul în favoarea lui Burleanu a impresionat ieri, ci şi unitatea marilor rivali din afara fotbalului: s-au unit în a-l susţine pe Lupescu două televiziuni care se urăsc cu pasiune, Antena 3 şi Realitatea TV, iar Rareş Bogdan şi „inamicul public nr. 1“ al Realităţii d-lui Bogdan, Liviu Dragnea, şi-au manifestat iubirea şi încrederea nestrămutată în victoria lui Ionuţ Lupescu. Cine zicea că fotbalul antagonizează persoane şi clase sociale?! Nimic mai fals! Doar că de data asta au pierdut toţi, ceea ce nu se prea întâmplă. 

Am înregistrat, aşadar, alegerea lui Răzvan Burleanu pentru încă patru ani la FRF. Un Răzvan Burleanu şters, palid, stângaci şi neconvingător. Chiar dacă n-are darul vorbirii (care lipseşte şi multor politicieni, unde ar trebui să fie obligatoriu...), măcar Lupescu a fost un mare fotbalist, dintr-o galerie de mari fotbalişti care l-au susţinut în alegeri. Burleanu, însă, e de parcă n-ar fi... Cum i-o fi convins pe cei 168 sau câţi or fi fost? N-are umor, n-are rezultate, n-are nimic. După ce l-a terfelit pe Lupescu a transmis un „mesaj de unitate“... Bă, eşti prost?! Burleanu a câştigat pentru că Ionuţ Lupescu s-a vrut mai deştept decât este, fiind votat doar de 78 de oameni. O înfrângere grea nu doar pentru Ionuţ Lupescu, ci şi pentru toată „generaţia de aur“ care l-a susţinut.

Un lucru e clar: fotbalul nostru a început să semene cu jocul de şah – puţini cai, prea mulţi nebuni, un rege de care toţi nebunii îşi bat joc, o regină somnambulă plimbată între ture şi mereu aceiaşi pioni în căutarea Puterii. Dar fotbalul e în cădere, şahul aproape a dispărut ca sport, prea puţini pioni mai pot deveni regine...