E primul meci din Liga I jucat „acasă” de Sepsi OSK. Un stadion micuţ, cochet, cu un gazon care a rezistat crampoanelor şi zăpezii şi datorită muncii suporterilor. Dacă echipa va rămâne în Liga I va avea nevoie, cu siguranţă, de tribune mai încăpătoare, ştiu o mulţime de oameni care nu s-au dus la meci pentru că era frig, la meciul cu Dinamo va fi mai cald, iar în acel moment 4700 de locuri vor fi o glumă...

Sigur, există televizorul, în faţa lui am stat şi eu luni seara, iar de la geamul apartamentului am văzut focul de artificii care anunţa inaugurarea oficială a noului stadion din Sfântu Gheorghe. O atmosferă frumoasă, extrem de binevenită în marea de plictiseală provincială care ne înghite vieţile.

O atmosferă apreciată de chiar antrenorul formaţiei din Voluntari, fostul dinamovist Claudiu Niculescu, celebrul „Clau-gol”. Un om de bun simţ, care a recunoscut că foarte rar a întâlnit în Liga I condiţii de joc atât de bune şi suporteri atât de fanatici, dar civilizaţi ca în Sfântu Gheorghe. Să-l credem, cu atât mai mult cu cât cântecele şi strigăturile tribunei n-au nevoie de traducere ca să fie înţelese şi de suporterii români. „Legiunea secuiască” n-are, cel puţin deocamdată, corespondent într-o tribună cu „sonor” românesc, dar nu cred că limba română ar dezbina unitatea fanilor, indiferent de etnie.  

E clar, tribuna ajută mult echipa. Care nu străluceşte, pentru că nu prea are cu ce. Patrick Petre continuă să fie anonim, Rîmniceanu nu poate face minuni în poartă, noroc cu Fülöp, Hadnagy, Ghinga şi Tandia, care se mişcă bine şi cu folos.

Sunt sigur că lucrurile vor evolua frumos la Sepsi. Semnele se văd deja, Neagoe are la dispoziţie ce visează orice antrenor de fotbal din lume: siguranţă, încredere şi suport financiar. Dacă bagă şi puţină tactică în jucători, n-avem de ce să nu pariem pe o prezenţă de durată a echipei noastre în Liga I.

Ce urmează? Jocul cu Timişoara şi toate celelalte, inclusiv „derbiul” cu Dinamo, de Zilele Sfântu Gheorghe. Toate meciurile vor fi grele, dar nu toţi arbitrii e obligatoriu să fie proşti. Centralul de luni seara a fluierat în compensaţie, dar a avut noroc, ar fi putut să întoarcă meciul pe dos şi-ar fi fost păcat. Egalul, după două penaltiuri aiurea şi unul neacordat, a mulţumit, însă, pe toată lumea, salvându-l şi pe el. Cineva spunea că arbitrii ăştia de la meciurile din play-out nu sunt neapărat ticăloşi, doar că n-au experienţă în faţa unor tribune pline şi vocale, se fâstâcesc şi nu mai ştiu ce şi când fluieră. Probabil că aşa este.

Va fi interesant de urmărit evoluţia suporterilor din Sf. Gheorghe în situaţii-limită, adică atunci când jocul va fi prost, fotbaliştii de la Sepsi apatici şi speranţele năruite. În asemenea condiţii se verifică viitorul unei echipe şi valoarea unui club de fotbal. Vor fi şi asemenea momente, să nu ne îmbătăm cu apă rece. Iar patronul echipei, dl. Dioszegi, ştie foarte bine ce-l aşteaptă – şi într-un caz, şi în altul... Faptul că se chinuie să ofere condiţii de play-off unor jucători de play-out, adunaţi din ţară şi de prin toată lumea, faptul că vrea să instaleze un gazon nou şi-o nocturnă nouă dacă echipa rămâne în prima Ligă spune multe despre rolul unui patron pasionat de fotbal, nu de afacerile care se învârt în jurul fotbalului.