Lumea o aplaudă pe Emma Răducanu, câştigătoarea de 18 ani a marelui turneu de tenis de la Flushing Meadows. Am reuşit să văd meciul şi nu mi s-a dus tensiunea-n pod urmărind-o jucând – lucru care nu se-ntâmplă cu Simona, semn că Emma îmi dă mai multă siguranţă.

Lumea şi-o revendică pe Emma Răducanu. Englezii o consideră britanică, pentru că de pe la doi ani trăieşte în Anglia. Cum bine zicea un comentator de la un post de televiziune din Londra: a câştigat la New York, e britanică; dacă era chelneriţă ar fi fost doar o româncă amărâtă... Cam aşa sunt judecaţi migranţii, ştim şi noi treaba asta.

Desigur, românii o consideră româncă pe Emma. O cheamă Răducanu, tatăl ei e Ion, chiar dacă i se spune Ian. Nu contează că mama e chinezoaică, important e că are şi sânge de dac în vene. Chinezii o cred chinezoaică, iar ea s-a născut în Canada...

Au felicitat-o oameni politici importanţi, printre care s-a aflat şi antipaticul premier britanic Boris Johnson. Însăşi MS regina Elisabeta i-a trimis un mesaj personal în care o elogiază. E ceva, dar uite că de la marii noştri oameni politici n-au curs laudele şi felicitările... Mai bine, ar fi fost total penibili.

Complicat cu migranţii, este? Adversara Emmei din finala americană este şi ea o „rătăcită” în Canada din părinţi ecuadorieni şi filipinezi. Tatăl Leylei Fernandez plânge recunoscător când evocă ospitalitatea, omenia şi grija cu care au fost trataţi membrii familiei de autorităţile canadiene într-o vreme când nimeni nu putea bănui ce „comoară naţională” va ajunge peste ani de zile fetiţa lor.

Finala de tenis care a întors pe dos întreaga lume de pariori devine, astfel, o lecţie pentru toţi cei care îşi închid graniţele şi inimile cu sârmă ghimpată, înfăşurându-se în culorile unui drapel naţional care nu valorează nimic atunci când lipseşte empatia, omenia, respectul faţă de valorile universale. Nu suntem singuri pe lume şi nu putem trăi decât împreună, iată ce ne spune memorabila finală de la US Open.

Abia aştept să-i văd pe românii verzi declarând-o pe Emma Răducanu „simbol naţional” atunci când, cine ştie, proaspăta celebritate îşi va vizita bunica la Bucureşti. Prilej pentru notabilităţi să-i ofere cheia oraşului şi-un tur de onoare pe străzile Dărâmatei Capitale.

Până atunci, să ne bucurăm pentru cea mai tânără campioană britanică, născută în Canada din părinţi români şi chinezi. E un semn că lumea nu stă în loc, că oamenii îşi caută locuri şi ţări în care să poată trăi şi performa. Că oamenii caută oameni, şi uneori îi găsesc.