E miercuri seară. Vorbeşte procurorul şef al DNA, conferinţă de presă în toată regula. Lucruri importante de spus, zeci de ziarişti răbdători, câţiva (câteva...) cu ochii în telefoanele pe care citeau întrebările puse din redacţiile televiziunilor de casă ale infractorilor politici. Grea misie şi gazetăria asta, n-ai voie să-ţi foloseşti creierul, bunul simţ şi talentul, ai nevoie în schimb de tupeu, instinct de supravieţuire şi-o teribilă foame de bani. Creier, bun simţ şi talent au puţini, tupeu, instincte şi foame de bani au mulţi. Peste două ore a stat Codruţa Kovesi în faţa presei de toate culorile politice, răspunzând la toate întrebările care s-au dorit deştepte, încuietoare, insinuante, persiflante. Dar care n-au fost mai deloc aşa.

Să-i lăsăm pe ziarişti, chiar dacă am senzaţia că „o anumită parte a presei” este de multe ori mai vinovată pentru mocirla politică în care ne afundăm decât partidele coaliţiei corupte aflate la butoane. Ce-am văzut, aşadar, miercuri seara? O Codruţa Kovesi emoţionată, stresată (cum Doamne iartă-mă să fii altfel după ce „statul paralel” PSD şi Mogul TV te spânzură în fiecare seară în piaţa publică?!) a făcut faţă mai mult decât onorabil întrebărilor puse de reprezentanţii presei. Logică, stăpână pe ea, cu răbdare şi bun simţ – calităţi inexistente la clasa politică românească în acest moment –, d-na Kovesi a demontat, rând pe rând, acuzaţiile aiuritoare ale unor inculpaţi, condamnaţi sau urmăriţi penal care vorbeau prin gurile unor gazetari trimişi cu ordine clare „la faţa locului”. Am rămas cu sentimentul că merită să o ajuţi pe Codruţa, că merită să lupţi pentru ea, pentru DNA şi pentru Justiţia independentă în general.

Ţara e împărţită, însă. A reuşit s-o împartă mai întâi Traian Băsescu, în numele luptei anticorupţie pe care acum o înghite din ce în ce mai greu. Au împărţit România, apoi, cu un talent de care nu-i credeam în stare, doi „actori” dintr-un cuplu politic pe care n-am dat doi bani, dar care s-a dovedit a fi performant în manipulare, minciună şi malversaţiune: Dragnea-Tăriceanu. Împărţită şi întoarsă pe dos fiind de cei doi şi televiziunile lor, Ţara a văzut miercuri seara la Codruţa Kovesi nu doar logică, inteligenţă, răbdare şi bun simţ, ci şi „apucături dictatoriale, ceauşism şi manifestări patologice”. E o vorbă: „Spune-mi la ce emisiuni TV te uiţi, ca să-ţi spun cine eşti!”. Nu-i o tragedie, de-aia suntem diferiţi şi-aici e frumuseţea omului, la urma-urmei. Doar că uneori devine periculos pentru ţară, deci şi pentru fiecare dintre noi, să-ţi faci icoane din nişte infractori agăţaţi de cele mai importante funcţii în stat. Ca să fiu sincer, dacă cineva m-ar pune să aleg între o Republică a hoţilor şi o Republică a procurorilor, sunt sigur că aş opta pentru cea din urmă, luptând să găsesc a treia soluţie: o Republică a bunului simţ. Nu zâmbiţi, deja se-ntâmplă, nu? Doar că n-am prea găsit Bunul simţ în politică.

Ne-am lămurit cum e cu presa şi cum putem vedea acelaşi lucru, gândindu-l totuşi total diferit, în funcţie de educaţie, de caracter, de experienţele avute în viaţă, de interese, de ordinele de la partid, de la mogul... Să vedem ce ne-aşteaptă de-acum înainte.

N-aş fi prea optimist. CCR a mai întârziat puţin asaltul spre reduta finală a statului de drept, abia prin toamnă vor putea Dragnea-Tăriceanu şi gaşca lor politică să tranşeze meciul de tenis cu Justiţia în favoarea lor. Şi nu la un scor zdrobitor, ci la unul onorabil: să zicem 6-4 pentru infractorii din politică în primul set. (Nu dau doi bani pe buna credinţă a CCR dar recunosc că, dacă nu intervenea Curtea, ar fi fost mult mai rău). Până atunci vor trece rapid prin Parlament modificările la Codul penal şi Codul de procedură penală, pline şi ele de chichiţe care îi favorizează pe hoţii şi traficanţii de influenţă din politică. Vor reuşi, probabil, să câştige şi acest set, stând mereu cu ochii pe Stradă şi pe „arbitrul” UE. Dar mai au nevoie de unul, pentru că e un meci de 3 din 5. Iar pe ăsta va fi mai greu să şi-l apropie.

Urmează cel puţin o reacţie a preşedintelui Iohannis, care nu va lăsa România pe mâinile unor infractori. N-are cum s-o facă, toate semnalele de până acum îl indică drept un apărător al statului de drept. Dacă ministrul Justiţiei o revocă pe d-na Kovesi, va urma, cu siguranţă, o puternică reacţie a societăţii civile în stradă şi una la fel de puternică a Uniunii Europene şi SUA pe căi mai mult sau mai puţin diplomatice. Preşedintele Iohannis va respinge această revocare, nu poate să facă altceva, după care meciul intră în prelungiri (tie-break, ca să rămânem la tenis). Iar aici se poate întâmpla orice: probabil că majoritatea parlamentară va dori suspendarea preşedintelui, care, dacă se va întâmpla, va deschide calea unor noi abuzuri din partea celui care îl va înlocui vreme de o lună sau două la Cotroceni. Dar, lucru esenţial, la votul popular pentru suspendarea lui Iohannis preşedintele va câştiga detaşat, revenind la Cotroceni. Din acel moment, ne vom da seama cu toţii că adevărata Putere nu mai este la Dragnea-Tăriceanu-PSD-ALDE. Iar alegerile parlamentare din 2020 îi vor mătura, definitiv sper, pe social-liberalii-democraţi corupţi, incompetenţi şi iresponsabili din capul mesei politice. Vom fi plătit un preţ, cel al abuzurilor preşedinţiei temporare a unui urmărit penal pentru sperjur, dar... asta e, vom supravieţui.

O să mă credeţi beat sau drogat citind toate astea... Am, e drept, un acces de otpimism neobişnuit, datorat prestaţiei de miercuri seara a d-nei Kovesi, dar îmi dau seama că nu prea sunt motive de satisfacţie pe termen scurt. Bănuiala mea, însă, este că meciul ăsta de 5 seturi va fi până la urmă câştigat de partea bună a societăţii româneşti, de cei mulţi care s-au săturat de hoţii şi mincinoşii din marea şi mica noastră politică. Va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte, cu prizonieri, răniţi şi victime nevinovate, dar... asta-i politica peste tot. La români e ceva în plus: pasiunea neamului latin. Ca în telenovele, ştiţi despre ce vorbesc...