Ce sentimente numeroase are omul care scrie la jurnal în Ziua Internaţională a Fericirii! Căci, dacă nu ştiaţi, avem şi o asemenea zi şi ea este chiar pe 20 martie. Cum ar veni, primăvara începe într-o zi fericită.

Dacă nu ştiai din vreme în ce prea-fericită Zi urmează să-ţi odihneşti existenţa plicticoasă, uite că afli noutatea dis-de-dimineaţă, când îţi vezi roata dreaptă faţă la micuţa maşină personală lăsată de tot pe jantă. Pană clară şi fără echivoc. Păi nu? Ce zi fericită mai e aia în care nu ţi se-amestecă înjurăturile din vreme, să aibă timp să dospească până pe la prânz?!

Dar reuşeşti să faci cumpărăturile de pe listă, să le duci acasă şi, în viteză, să prinzi rând la un gumi-service. Unde chiar ai baftă, nu-s prea mulţi înaintea ta, aşa că pe la prânz maşinuţa e din nou pe 4 roţi bune, bonus spălată, apretată şi parfumată.

În Ziua asta fericită n-am ce face şi arunc un ochi pe presa de pe Net. Văd un titlu atrăgător: „Pensiile cresc cu 15% începând din luna aprilie”. Na poftim, de unde creşterea asta, că parcă n-am prea auzit-văzut-citit aşa o ştire pozitivă în libera şi independenta Medie românească... Citesc în continuare şi aflu că da, pensiile vor creşte cu procentul ăsta, ajungând la o sumă impresionantă în raport cu nivelul nostru de trai aflat la nivelul genunchiului broaştei.

Dau să înţeleg şi nu reuşesc: de unde au, frate, bani guvernanţii noştri? Dar înainte de a sări în sus de bucurie am tăria să citesc până la capăt, şi bine fac. Undeva, la coadă de tot, citesc noutatea cu grijă ascunsă: pensiile astea vor creşte, dar nu la noi, ci în Republica Moldova. Bune şi-acolo, sunt fraţii noştri la urma-urmei.

Da, sunt fraţii noştri. Şi dacă tot m-am apucat să citesc ştiri alcătuite special ca să te tragă de mustăţi încă din titlu, continui pe ideea asta. Aflu, aşadar, dintr-un recent sondaj Avangarde că numai 39% dintre români sunt de acord ca România să sară cu arme şi muniţii în apărarea fraţilor moldoveni dacă s-ar duce Putin peste ei cu invazia. Cam puţin la cât de mari patrioţi şi întregitori de neam ne dăm, dar tot e bine, Moldova îi ia faţa Ucrainei, cu sprijinul militar faţă de această ţară ar fi de acord doar 32% dintre respondenţi. E clar, înainte de toate România vrea linişte. Suntem, din nou, în ţara lui Ion Iliescu... 

Dar această mult-prea-fericită Zi nu se poate încheia fără încă două experienţe – una dintre ele repetabilă precum povara lui Sisif în Hades: 1. Două ture de recunoaştere prin cartier pentru a găsi un amărât de loc de parcare în care să ţi se acopere de praf maşina proaspăt spălată. 2. O ştire care poate fi un punct de plecare spre filozofări ieftine la cafeaua de luni cu tovarăşii de suferinţă: „Formaţiunea de extremă dreaptă Jobbik îi cere premierului Viktor Orbán să-şi retragă imediat propunerea de rezoluţie parlamentară care protejează interesele „criminalului de război Vladimir Putin”.” 

Hopaaa! Jobbik ăsta era pe vremuri partidul aliat cu FIDESZ-ul lui Orbán la guvernare, dacă bine îmi amintesc... Interesant şi, cine ştie, poate cu fericite urmări asupra unor schimbări în politica rasist-xenofobă, anti-europeană şi pro-Putin promovată cu o insistenţă diabolic-sinucigaşă de premierul care visează încă la Ungaria Mare. 

Nu mai am răbdare să aflu rezultatele „istorice” ale vizitei preşedintelui chinez Xi Jinping la Moscova, dar e uşor de bănuit că s-au pus bazele unor frăţeşti relaţii socialiste bazate pe ajutor reciproc împotriva politicilor perverse şi ticăloase ale Occidentului putred. 

E clar, diseară voi fi cu 40 de ani mai tânăr urmărind propaganda rusească în desfăşurare, care sună exact ca în 1980. O Zi Internaţională a Fericirii nu se putea termina altfel!