OPINII 12 februarie 2020

EDITORIAL. Educaţie românească pe model udemerist

de Dumitru Manolăchescu | 1348 vizualizări

Senatul României, o instituţie care s-a făcut de râs de-a lungul timpului prin ticăloşie, prostie şi analfabetism, votează fără probleme nişte modificări la Legea Educaţiei cumpănite şi gândite în limba maghiară de senatorii UDMR. Presimt că mă ia valul şi uit să vă spun că legea a fost votată în Senat cu 73 de voturi şi 34 de abţineri. Şi încă ceva: legea urmează să fie promulgată de preşedintele Klaus Iohannis. Asta ca să aveţi tabloul complet.

UDMR a simţit, a nu ştiu câta oară, că-i rost de prăduială într-un Parlament românesc evident fără busolă. Aşa că a proiectat modificări la o lege a Educaţiei care, în esenţă, spun următoarele: minorităţile naţionale pot să susţină examenele de admitere la orice facultate, program de master şi doctorat în limba maternă. Traduce pentru noi fostul ministru al Educaţiei, Mircea Miclea: „Am studiat chimia în limba maghiară, vin la Universitatea din Bucureşti care nu are secţie în maghiară, dar universitatea trebuie să-mi facă subiectele la admitere în limba maghiară pentru a fi în acord cu acest paragraf. Asta e o încălcare a autonomiei universitare”.

Aceeaşi lege mai spune că nu se poate înfiinţa sau desfiinţa nicio clasă cu predare în limba maternă maghiară fără acordul UDMR. Monopol etnic total, capitalizare totală a subiectului de către UDMR. Pohta ce-au pohtit...

Mircea Miclea vorbeşte despre o încălcare a autonomiei universitare. Eu zic că e mult mai trist şi mai periculos; este un atac la limba română şi la statul român, învelit în „principii” de neînţeles pentru români. Chiar atât de periculoasă, de incomodă, de neacceptat să fie limba română pentru copilul, liceanul, studentul, tânărul maghiar?! UDMR a obţinut separarea etnică a şcolilor, a rezolvat cu „autonomia” lingvistică şi în învăţământul preuniversitar, iată că acum foloseşte nevoia de voturi a PSD şi PNL jucând la două capete încălcarea autonomiei universitare de dragul limbii maghiare. Altfel spus: noi nu vrem să mai auzim, să mai citim, să mai învăţăm în limba română de când ne naştem până când murim.

Poate că nu ne-ar întrista „ecourile” acestor modificări udemeriste la Legea Educaţiei dacă viitorii universitari de limbă maghiară n-ar munci în România. Adică am putea accepta, cum acceptăm atâtea, că studenţii maghiari şcoliţi exclusiv în limba maghiară, care n-au nevoie de limba română în nicio meserie a vieţii lor, trăiesc şi muncesc în Ungaria, ori în Canada, ori în Australia. Dar de aceşti universitari şcoliţi în România, pe care o lege gândită separatist-etnic îi transformă în neştiutori ai limbii române, ne vom lovi în România, nu în Australia.

Îmi imaginez un dialog al babei Viorica la un spital din Miercurea Ciuc, tratată fiind de tânărul medic Istvan: „Dom’ doctor, mă gâdilă de parcă mi-ar băga cineva o ţepuşă sub pleoapă, am nisip în ochi şi simt o mâncărime la ţâţa dreaptă. Îs fudulă şi de-o ureche, oare ce-o fi baiul?”. Evident, baba Viorica nu-i poate mărturisi în termeni tehnici medicali senzaţiile, iar dac-ar face-o tot ar avea nevoie de-un translator care să traducă următorul text ştiinţific: „Doctore, simt o bilicistrupizeală inoportună în paviolionul circumstanţializat elucubrat patogen stâng”...

Nu înţeleg, de fapt, cui foloseşte orgoliul lingvistic în relaţia minoritarilor cu statul român. Statului român în niciun caz. Tânărului etnic maghiar care munceşte, totuşi, în România, nici atât. Partidului etnic apărător al „viţei nobile” din care s-a întrupat orgolioasa fibră minoritară? Da, probabil că aici e cheia. UDMR are mereu nevoie să se legitimeze ca apărător al valorilor etnice secuieşti ori maghiare. Fără această continuă legitimare, probabil că nici n-ar exista. De la Revoluţie încoace, acest partid etnic a devenit „calul troian” al oricărei guvernări din România jurând strâmb: parlamentarii UDMR, demnitarii UDMR n-au slujit România şi poporul român, urmărind aproape exclusiv separatismul etnic, inclusiv lingvistic, şi autonomia teritorială pe principii etnice. 

Bomboana pe coliva limbii române: UDMR încearcă să obţină de la guvernul PNL – prin ce metode este inutil să mai amintesc – înfiinţarea unor birouri separate, la Miercurea Ciuc şi Cluj Napoca, unde să pună la cale curriculumul şi subiectele de examen pentru minoritatea maghiară. Astfel, minoritatea maghiară va obţine autonomie cvasi-totală în abordarea subiectelor pentru toate examenele, de la evaluări naţionale la bacalaureat şi titularizare, tot minoritatea fiind cea care îşi formează propriile cadre didactice. Vor interveni discriminări în toate regula, pentru că e uşor de înţeles cum vor fi gândite şi cum vor „circula” subiectele de la cadre la elevi-studenţi.

Nu ştiu cât de criptic sau atrăgător este subiectul de faţă pentru dvs., dar pe mine mă întristează nu atât viitorul îndepărtat fără nicio speranţă al comunităţii româneşti din Secuime, la care nu voi mai fi martor, cât dispreţul evident manifestat acum de liderii UDMR faţă de limba română, dispreţ care va influenţa negativ şi viaţa tinerilor etnici maghiari din România. Credeţi-mă, nu va fi o bucurie să trăiţi în România necunoscând limba oficială a statului.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.