Să nu ratăm, totuşi, subiectul „moţiunea de cenzură”. Să ne forţăm puţintel neuronii ca să pricepem ceva din taina moţiunii depuse de PSD. Bun, un rost sigur că există: dăm jos Guvernul Orban, jos liberalii! OK, şi ce urmează? Cine vine „sus” dacă liberalii se dau la o parte? Ne spune însuşi „reformatorul” Ciolacu, binecuvântată fie-i preşedinţia: „Nu vrem să punem un premier din PSD”. Vedeţi ce modest e omul?! Caută un „telectual” de stânga de prin vecinii de platou de la Antena 3. N-au cadre, n-au voluntari pentru sacrificiul guvernamental, s-au săturat să râdă lumea de ei şi să scadă în sondaje pentru că fac numai prostii la guvernare. S-au prins că-i mai bine în Opoziţie, mai ales când ai suficiente voturi cât să încurci mereu Puterea. Dar nici să stea mereu cu mâna-n buzunar nu pot, fanii PSD vor acţiune, vor răzbel, vor confruntare sângeroasă... Şi-atunci?

Atunci băgăm Moţiune de cenzură. E un joc perfid şi penibil. Nici PSD, nici PNL nu ştiu cum e mai bine: sus, ori jos. Pe cal, sau per pedes. Cu alegeri anticipate, cu două tururi de scrutin... Vai de măiculiţa lor, câte necunoscute: două tururi de scrutin nu convin PSD-ului sub nicio formă. De-aia au băgat Moţiune. Nici alegerile anticipate nu convin PSD: stau prost de tot în sondaje, abia ating 20%, faţă de cel puţin 40% cât au liberalii în mai toate cercetările sociologice. Nu merge... La Peneleu nu-i nici acolo linişte, Orban nu-i dispus să demisioneze pentru a provoca anticipatele, altfel nu prea se poate... Greu la deal cu boii mici, este?!

Dar ce vor, la urma-urmei, pesediştii? Ce planuri au, ce viitor luminos îşi pregătesc? Aici răspunsul e greu de dat. Ciolacu, dac-ar fi să iasă la tablă, n-ar scrie nimic pe tema asta. PSD aşteaptă erodarea partidului aflat la Putere. Care cu siguranţă se va întâmpla până în iarnă, la alegerile parlamentare la termen. Că fac şi liberalii destule prostii, are şi Orban faliţii şi analfabeţii lui. Mai puţini decât ai lui Dragnea, dar există – uitaţi-vă la ăl cioban-vrâncean-milionar de la Dezvoltare, te-apucă plânsu’. De-aia forţează liberalii alegerile anticipate, să poată construi ceva, cât de cât, pe baze majoritare solide într-un Parlament nesupus PSD. Să poată, de pildă, amâna sau etapiza măririle de pensii promise la întâmplare de social-democraţi. Să scoată ţara din spirala „pomeni contra voturi”, singura politică electorală practicată de PSD cu bune rezultate până la ultimele alegeri. Că altceva n-au arătat c-ar şti să facă pentru români.

Aşadar: azi ar trebui să se voteze Moţiunea. Nu se ştie dacă se va vota, PSD a lipsit de la şedinţa în care ar fi urmat să fie stabilit calendarul acestei activităţi parlamentare. Guvernul Orban a ameninţat cu o Ordonanţă de urgenţă pentru alegeri anticipate – greu de făcut şi asta, pentru că încă nu ştim dacă şi când vor avea loc alegerile anticipate, nu-i atât de simplu când o majoritate pesedistă trage de timp şi te reclamă în fiecare zi la CCR.

Nu ştim încă cine şi în ce culori ne va picta viitorul. Trăim, în schimb, în fiecare zi prezentul. Unul nesigur, urât, desfigurat de circarii politici care se dau în stambă jurând credinţă poporului şi ţării. Nişte mincinoşi penibili, pe umerii cărora mai c-ai plânge dacă n-ai şti cât sunt de ticăloşi, de hoţi, de mincinoşi, de orgolioşi, de indiferenţi la durerile noastre. Dacă n-ai şti că nu urmăresc decât propriile interese.

În concluzie: cu sau fără Moţiune, cu sau fără alegeri în două tururi, cu sau fără alegeri anticipate, un lucru e absolut sigur: pentru următorii patru ani am scăpat de dictatura unei majorităţi pesediste profund toxice. Nu vor mai pupa ei 45% din electorat în veacul vecilor. Vor balansa pe la 20-25%, ceea ce încă e prea mult pentru câte mizerii au creat în ultimul deceniu de guvernare. Asta e singura veste bună, în rest nu vedem decât jocuri şi păpuşari, unii mai netalentaţi decât alţii.