Ce-o fi cu liberalii, ce-or fi păţit? I-am văzut pe mai-marii PNL însoţindu-i pe mai-micii candidaţi de miniştri la audierile din comisiile parlamentare. Mi-am amintit de Grindeanu însoţit de Dragnea şi-nc-un mare pesedist pe culoarul spre cabinetul de premier. Bărbaţi adevăraţi, imuni la emoţii, au dat mâna bărbăteşte, tovărăşeşte, omeneşte, pesedeşte, ştefăneşte. Dragostea era doar în priviri, eventual în sudoarea palmelor, nu se vedea cu ochiul liber.

Liberalii au copiat prost reţeta în comisii, m-a cam speriat madam Turcan. Nene, îi mai lipsea coasa şi ziceai că-i doamna aia pe care n-o aşteaptă nimeni dar vine ea nechemată când o taie foamea. În doliu o fi fost Raluca? I-o fi murit cineva? O fi îndoliat-o Mihai Constantinescu, or fi fost prieteni? Habar n-am, da’ n-a dat bine pe sticlă Raluca, în negru până-n gât şi tot încercând să-şi acopere ridurile cu mişcări atent studiate pe-un şirag de mărgele...

Sunt rău? Se poate, dar nu mă caracterizează. Probabil e din cauza stresului de la audieri, am stat cu inima-n pioneze să nu-i smintească „greii” pesedişti pe candidaţii liberali de la categoria „fulg de nea”. Bă, dar n-a fost aşa greu, n-a fost sminteală, n-au fost lupte. S-au pus cu vorba proastă doar pe vreo trei. Pe Câţu era clar că vor să-l faulteze pentru că prea se înjurase finanţistul cu pleiboiul Orlando, în vreme ce pe Ştefan, de la Dezvoltare, om de afaceri de succes prin Vrancea, cu soţie şi casă de 900 mp (casa...), simţitor şi emoţionat de măreaţa Casă a Poporului, pe acest Ion Ştefan l-au executat oarecum în silă, obligaţi de situaţie, n-ai voie să laşi în guvernul liberal pe unul mai înstărit decât şeful de partid din puşcărie. N-am înţeles ce-au avut cu d-na de la Muncă, Violeta Alexandru, dar mă gândesc că n-au trecut „examenul” din comisii chiar candidaţii la ministerele cu mari probleme, cu bani pe ochi frumoşi, cu majorări care încurcă deficitul, cu fel de fel de pomeni electorale pesediste – Dezvoltarea, Finanţele, Munca.

Se tot dă ca sigur un blat PSD-PNL cu iz de trădare naţională: dăm de pământ cu Dan Barna, o urcăm pe Veorica în finală, Klaus are cale liberă spre Cotroceni 2 şi, de bucurie că naţiunea politică a salvat Pesedeul, votăm la a doua strigare cabinetul Ludovic I. Pare logic şi realizabil? Pare, dar recunosc că din motive de tensiune mărită nu-mi vine să cred o asemenea mizerie. Orice asociere cu acest PSD este un atac direct la România.

Mai bine revin la doamna în negru, e mai mult optimism în ochii Ralucăi, veşnic trişti, decât în posibil-probabila trădare-vânzare liberală. Dar n-a fost doar d-na Turcan pe-acolo, şi Orban Lajos a fost însoţitor de candidat, l-am văzut surâzând doct lângă un genial medic chirurg şcolit prin Franţa. Sobru şi Ludovic, cam închis şi el la culoare, mai ales la păr, dar din alte motive. Apropo de ministrul-chirurg, nu pricep să mă tai un lucru: de ce s-ar face ministru un excelent chirurg? De ce s-ar băga în troaca politică un specialist renumit în operaţiile pe inimă? Ar trebui să-i spună eventual cineva d-lui doctor Costache că la Palatul Victoria va şoma, n-are nicio şansă să opereze, acolo va întâlni oameni lipsiţi de obiectul muncii sale...

Nu ştiu ce să zic, parcă-i înţeleg şi pe liberali, au suferit atâta amar de vreme în Opoziţie că nu mai ştiu cum să reacţioneze la Putere. Plus că în Parlament au o majoritate mai fragilă decât pana de cocoş de la pălăria de vânător a maestrului Năstase. Ca să nu mai zic de uriaşul deficit bugetar lăsat moştenire de Orlando, vreo 27 de miliarde de lei. Să tot fie, să te tot bucuri de-o ţară pârjolită!

Oricum, n-aş zice că s-a jucat toată piesa, scenele cu nebuni agitaţi şi sânge pe pereţi abia urmează. Răbdare, tutun şi calmante, că vom avea nevoie, Gabi Firea – această Dragnea în fustă – abia şi-a luat avânt. Îmi spunea o venerabilă d-nă doctor zilele trecute: „Dragul meu, nu mă mai uit la televizor de nicio culoare şi sunt atât de liniştită cum nu-ţi închipui”. Aşa e, dar liniştea şi mântuirea vin de la Cineva de Sus, din altă direcţie, aşa am auzit. Mă rog, nu pentru toată lumea, e şi aici o selecţie, şi nici aici nu stăm mai bine decât Firea Pandele, cea atât de darnică cu sfinţii şi moaştele tămăduitoare din banii contribuabililor.