OPINII 10 iunie 2022

EDITORIAL. Dictatura comunistă şi victimele ei

de Dumitru Manolăchescu | 1993 vizualizări

Primăria Sf. Gheorghe va dezveli o statuie în memoria copilului ucis oribil de explozia unei bombe puse de un terorist rămas necunoscut la statuia lui Mihai Viteazul. Statuia n-a avut prea mult de suferit, dar bucăţi din copilul aflat întâmplător în apropierea calului pe care trona Viteazul s-au împrăştiat până prin balcoanele blocurilor care mărginesc Piaţa.

Era în 1984, pe la prânz. Vară călduţă de iunie. Nu mai ştiu ce făceam prin centru când am auzit explozia. Până să ajung la locul faptei, perimetrul fusese asigurat de oameni ai legii. Circulau tot felul de zvonuri, abia peste vreo oră am aflat din surse semioficiale ce se întâmplase: un copil de 12 ani, Vaszi Janoska, fusese spulberat de explozia unei bombe.

Acum vom avea în Piaţă o statuie in memoriam Vaszi Janoska, „victimă a dictaturii comuniste” – conform primarului municipiului, Antal Arpad. E foarte bine că ne amintim de victime inocente ale unor ani deloc inocenţi. Dacă ar mai fi în viaţă, poate că părinţii acelui copil ar simţi o mângâiere atingând bazaltul negru sau andezitul roşu al statuii. Altfel, statuia impune un singur gând: Nu terorismului, indiferent de etnie sau dispute politico-istorico-etnice!

Dar, iertat să fiu, nu înţeleg formularea „victimă a dictaturii comuniste”. Bomba a fost aşezată la coada calului lui Mihai Viteazul, urmărind, fără îndoială, distrugerea statuii întâiului unificator al ţărilor româneşti. Atentatorul nu şi-a dorit victime omeneşti. În acest context, şi pentru că talentatele noastre servicii de miliţie şi securitate de pe vremuri n-au găsit niciun vinovat, cred că putem judeca evenimentul din mai multe unghiuri.

  • Atentatorul a urmărit distrugerea statuii – simbol al unităţii neamului românesc, dar şi al bunelor relaţii ale domnitorului cu secuii, reprezentaţi de altfel în grupul statuar. N-ar fi putut fi un etnic român decât dacă forţăm logica lucrurilor.
  • Atentatorul a urmărit distrugerea firavei armonii etnice româno-maghiare din Secuime, şi atunci ar fi putut fi oricine, de orice etnie.
  • Atentatorul a fost un dezaxat care a vrut să se răzbune împotriva autorităţilor comuniste, înghesuite ilogic într-o statuie reprezentând un moment istoric onorant pentru români şi secui deopotrivă.

Doar în acest din urmă caz am putea vorbi despre amestecul dictaturii comuniste în atentatul terorist din 5 iunie 1984. Altfel, desigur, cu toţii ne considerăm – îndreptăţit sau nu, într-o măsură mai mare sau mai mică – victime ale dictaturii comuniste. Forţând lucrurile, putem învinui dictatura comunistă de ridicarea unei statui a domnitorului Mihai Viteazul într-o Piaţă centrală din Sf. Gheorghe. Ideea rezistă încă, până de curând s-a încercat „obturarea” prin felurite mijloace a simbolului primei uniri a ţărilor româneşti.

E important să ne amintim ororile dictaturii comuniste pentru ca istoria să nu se repete. E bine şi e de dorit să ridicăm statui în memoria unor victime inocente. Esenţial ar fi să şi învăţăm ceva din ceea ce ni s-a întâmplat în timpul unei dictaturi care pentru mulţi dintre noi a însemnat  jumătate din viaţă. Cea mai frumoasă, de altfel: tinereţea. O tinereţe irosită? Poate...

Irosită sau nu, vinovată sau nu, e o viaţă pe care ne-o asumăm, cu păcatele şi virtuţile ei. Dar exagerările, indiferent din ce parte vin, nu folosesc nimănui. Nu dictatura comunistă a pus bomba la coada calului, ci o mână de terorist criminal, în numele unor frustrări de origine încă necunoscută.

Apropo de frustrări, terorişti, victime şi vinovaţi, noroc că au fost găsiţi cei care au pus „artificiile” într-un coş de gunoi pentru a exploda în 2015, în timpul defilării de 1 Decembrie la Tg. Secuiesc. Altfel, în lipsa autorilor, unii ar fi rămas cu impresia că puterea locală sau cea de la Bucureşti au complotat acolo...   

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.