E la modă să fii fan al rămânerii fetiţei Sorina în România, la familia care a avut grijă de ea până când o instanţă de judecată să accepte adopţia ei de către o familie de români stabiliţi în SUA. Păi n-avem noi nevoie de tineri valoroşi, de forţă de muncă deşteaptă? Nu se ştie ce viitor ar avea Sorina, care acum are 8 ani, în sistemul feudal corupt care guvernează încă ţara în care s-a născut. Dar e bine să n-o dăm românilor americani, nu e patriotic, nu e în interesul societăţii româneşti...

Am auzit tot felul de comentarii despre acest caz, cel mai mult m-a distrat incongruenţa premierului Dăncilă. Dumneaei cere peste tot să nu politizăm situaţia Sorinei, „abuzată” de o procuroare tâmpită care n-a înţeles cum se face tranziţia paşnică de paternitate dinspre Baia de Aramă spre New York. Dar tot doamna premier transferă în politic cazul, acuzând procurorii „in integrum”: uite de ce abuzuri sunt în stare, uite cum se poartă, v-am spus noi că-s stat paralel, câte mizerii n-or fi făcut şi nu le ştim noi...

Aştept cu nerăbdare momentul în care se va cere oficial, nu de pe străzile Băii de Aramă, implicarea preşedintelui Iohannis în refuzarea adopţiei hotărâte de o Curte de Apel. Să vezi atunci acuzaţii dacă preşedintele nu se bagă în troaca asta politizată de reprezentanţii guvernului şi-ai presei: uite ce uşor renunţă vânzătorul ăsta de copii la interesele Sorinei în România...

Nimeni nu se întreabă, însă, care sunt, de fapt, interesele Sorinei? Lupta se poartă între procurori, politicieni, părinţii adoptivi şi presa mai mult sau mai puţin instrumentată politic. Sorina e la mijloc. Despre interesele ei nu vorbeşte nimeni. O fi mai bine în Baia de Aramă decât într-un oraş american, oricare ar fi el? Ce şanse de reuşită în viaţă ar avea acest copil în România şi cum s-ar putea împlini în America?

Dar cine să judece, cine să gândească, cine să simtă inima fragilă a fetiţei? O procuroare nesimţitoare, băgată în cine ştie ce „afaceri” dubioase descoperite de presa care nu mai poate de dragul copiilor?! Nişte miniştri care joacă tot timpul politic? Un premier confuzat, în a cărui judecată de mamă adoptivă ar trebui să crezi dacă nu ţi-ar fi imposibil să crezi în inteligenţa şi buna-credinţă a personajului?! 

Poţi să nesocoteşti o hotărâre judecătorească fără să ai motive temeinice? Evident, nu. Iar Curtea de Apel a hotărât că Sorinei i-ar fi mai bine cu părinţii adoptivi din America decât cu cei care au crescut-o aproape opt ani în România. Cu siguranţă, părinţii care au adoptat-o se vor strădui să o recupereze pe plan psihic după trauma provocată de mascaţi şi procuroare. La fel de sigur este, însă, că pe termen scurt ea s-ar simţi mai bine cu familia de care se simte legată, de cei care au crescut-o. Repet: pe termen scurt!

În ce termeni se pot judeca, oare, lucrurile astea?! Şi cine să fie cei care emit sentinţe şi judecăţi de valoare? Greu de spus, este?! De-aia nu înţeleg eu ce caută politicienii şi presa aservită în toată tărăşenia asta, în care interesul copilului pare a fi ignorat, uitat, falsat.